Fișele participanților · I-IV
Fișa 1 · pentru citire și completare pe hârtie.
Se încarcă programele…
Pregătirepentru viațăDescopăr. Înțeleg. Pot.
PREGĂTIRE PENTRU VIAȚĂ · 02
Comunicare, empatie și relații sănătoase
Copiii învață să formuleze mesaje clare, să asculte pentru a înțelege, să pună întrebări, să ofere sprijin și să colaboreze respectând limitele.
Învățare prin situații cotidiene,
dialog și activități practice.
Emoții și relațiiMaterialele cursului
Deschide lecțiile de mai jos pentru fișa corespunzătoare, activități, explicații și reperele formatorului.
Pentru participanți
Fișele participanților · I-IV
Pentru formator
Ghidul formatorului · I-IV
ÎNȚELEGERE ȘI APLICARE
Despre program
Copiii învață să formuleze mesaje clare, să asculte pentru a înțelege, să pună întrebări, să ofere sprijin și să colaboreze respectând limitele. Cursul pune accent pe interacțiuni cotidiene și pe comportamente exersate, fără a transforma sociabilitatea sau vorbirea fluentă în măsură a valorii copilului.
În viața de zi cu zi
Exersăm cereri clare, ascultarea și cooperarea în interacțiunile cotidiene, cu respect pentru propriile limite și pentru limitele celorlalți.
CE NE PROPUNEM SĂ EXERSĂM
Obiective
- Formulează o cerere concretă și verifică ce a înțeles interlocutorul.
- Redă o idee auzită și acceptă corectarea.
- Pune o întrebare când mesajul sau instrucțiunea nu este clară.
- Propune o perspectivă diferită și întreabă fără să impună propria interpretare.
- Oferă ajutor cu acord, exprimă un refuz și respectă limita altuia.
- Participă la o sarcină comună și identifică sprijinul adultului când este necesar.
PAS CU PAS
Lecțiile programului
Deschide o lecție pentru a vedea ce explorăm și cum exersăm.
01Un mesaj ajunge la celălalt
Ce explorăm
Comunicăm prin cuvinte, semne, imagini și gesturi. Mesajul pe care vrem să îl transmitem nu ajunge întotdeauna la fel la celălalt. Pentru o cerere clară spunem cui ne adresăm și ce dorim. Putem verifica: „Ai înțeles ce îți cer?”. Dacă nu este clar, reformulăm. Nu judecăm inteligența sau bunătatea cuiva după cât de repede vorbește ori răspunde.
Obiectiv
Formulează un mesaj simplu și verifică dacă interlocutorul a înțeles cererea.
Situație de explorat
Mara îi spune lui Dan: „Dă-mi aceea!”. Pe masă sunt o foarfecă, o riglă și o coală. Dan îi întinde rigla, dar Mara voia coala. Se pregătește să spună că el nu ascultă. Adultul îi invită să verifice mesajul. Mara reformulează: „Dan, îmi dai coala albastră, te rog?”. Dan întreabă: „Pe cea mare?”. Mara confirmă. Niciunul nu trebuia să ghicească.
Activitate practică
- În perechi, un copil cere un obiect dintre trei. Celălalt reformulează înainte de a-l oferi. Schimbați rolurile; nu folosiți obiecte ascuțite pentru manipulare.
- Facilitatorul citește trei mesaje incomplete: „Pune-l acolo”, „Adu-mi aia”, „Facem acum”. Copiii adaugă informația necesară.
Materiale și fișa de lucru
Ghidul formatorului · I-IV
Ghidul lecției · paginile 3–4.
Ghidul formatorului · 37 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 1; trei obiecte mari și sigure: coală albastră, caiet, creion gros. Nu se manipulează foarfeca din poveste. Scrie pe tablă cui / ce / verific.
Desfășurare
- 4 min. Citește cazul Marei. Arată că Dan nu putea ghici obiectul; nu identifica un copil „neatent”.
- 7 min. Modelează două cereri pentru aceeași coală: „aceea” și „coala albastră”. Adultul întreabă „Pe aceasta?”.
- 13 min. În perechi voluntare, unul cere unul dintre cele trei obiecte, celălalt reformulează înainte de a-l oferi. Rolurile se schimbă; se poate indica în loc de vorbire.
- 8 min. Completați cele trei mesaje de pe fișă. Schimbă locul obiectului și cere o nouă verificare, nu o acuzație.
- 5 min. Evaluează destinatarul, obiectul și verificarea. Explică transferul cu un material comun.
Adaptare și participare
I–II: indicare și o propoziție dictată. III–IV: adaugă locul sau momentul. Observatorul verifică ce informație apare, fără rol de vorbitor.
Nu impune vorbire fluentă, viteză ori contact vizual. Nu cere cedarea unui obiect personal.
Întrebări de reflecție
Ce informație lipsea? Dacă nu am înțeles, înseamnă că nu ne pasă? Cum putem întreba fără grabă?
Repere pentru răspunsuri
„Dan, pune caietul pe raftul de jos” este mai clar decât „Pune-l acolo”. „Adu coala albastră” numește obiectul. „Începem desenul după pauză” precizează activitatea și momentul. Sunt posibile alte completări coerente.
Evaluare formativă
- Numește cui se adresează și obiectul cerut.
- Cere sau oferă reformularea mesajului.
- Reformulează după o neînțelegere fără etichetă personală.
La „dă-mi aia”, arată cele trei obiecte și invită precizarea unuia. Dacă vorbirea este dificilă, acceptă indicarea și confirmarea adultului.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
Mara spune „Dă-mi aceea!”. Dan vede o coală, un caiet și un creion. Nu știe ce obiect dorește Mara.
- Scrie, desenează sau dictează o cerere care arată cui îi vorbește Mara și ce dorește.
- Completează: „Pune-l acolo”; „Adu-mi aia”; „Facem acum”. Adaugă ce lipsește.
- Dan întreabă „Coala albastră?”. Ce poate răspunde Mara? Dacă nu era aceea, cum reformulează?
Întrebare de ieșire
Ce poți spune când mesajul nu este clar?
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 2 minute, exersează o cerere despre un material comun și verifică răspunsul. Alternativă: păstrează personajele Mara și Dan.
02Ascult ca să înțeleg
Ce explorăm
A asculta înseamnă să încercăm să înțelegem ce spune celălalt. Putem face loc pentru răspuns și putem spune: „Am înțeles că… Este corect?”. Nu trebuie să repetăm toate cuvintele. Nu este obligatoriu să privim în ochi ca să ascultăm. Dacă suntem ocupați ori nu am auzit, putem spune și putem cere repetarea. Ascultarea nu ne obligă să fim de acord.
Obiectiv
Redă o idee spusă de un partener și îi oferă posibilitatea să corecteze.
Situație de explorat
Daria îi explică lui Luca că ar vrea un joc liniștit, pentru că în pauză a fost mult zgomot. Luca aude numai cuvântul „joc” și aduce mingea. Daria îi spune că nu asta voia. Luca încearcă din nou: „Vrei un joc fără mult zgomot?”. Daria confirmă și propune un puzzle. Luca ar prefera mingea, dar poate spune ce își dorește după ce a înțeles-o.
Activitate practică
- În perechi, un copil citește sau alege o preferință fictivă. Partenerul reformulează, iar primul confirmă ori corectează. Ture scurte, fără competiție de memorie.
- Exersați trei replici: „Nu am auzit”, „Poți repeta?”, „Am înțeles că…”. Adultul modelează cererea unui moment mai potrivit.
Materiale și fișa de lucru
Fișele participanților · I-IV
Fișa 2 · pentru citire și completare pe hârtie.
Ghidul formatorului · I-IV
Ghidul lecției · paginile 5–6.
Ghidul formatorului · 36 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 2 și două preferințe fictive: joc liniștit după zgomot; joc de mișcare după stat pe scaun. Fără concurs de memorie.
Desfășurare
- 4 min. Citește povestea Dariei și a lui Luca. Separă auzirea unui cuvânt de înțelegerea ideii.
- 7 min. Adultul modelează: „Am înțeles că vrei un joc liniștit. Este corect?”. Celălalt poate confirma sau corecta.
- 12 min. Perechile aleg câte o preferință fictivă. Ascultătorul redă ideea, apoi așteaptă corectarea. Se schimbă rolurile fără cronometrarea copiilor.
- 8 min. Exersați „Nu am auzit”, „Poți repeta?” și „Pot să te ascult după ce termin această propoziție?”. Refaceți dialogul incomplet de pe fișă.
- 5 min. Urmărește redarea ideii, acceptarea corectării și cererea de repetare. Prezintă transferul fără obligația acordului.
Adaptare și participare
I–II: o preferință, indicare dintre două opțiuni. III–IV: preferință și motiv. Observatorul urmărește dacă există întrebarea „Este corect?”.
Nu evalua ascultarea după privirea în ochi, poziția corpului sau memorarea cuvânt cu cuvânt.
Întrebări de reflecție
Putem asculta și apoi prefera alt joc? Ce facem dacă am auzit numai o parte? Cine poate corecta reformularea?
Repere pentru răspunsuri
Luca poate înțelege dorința de liniște și totuși prefera mingea. O replică utilă este „Am auzit joc, dar nu și ce fel; poți repeta?”. Reformularea trebuie verificată cu vorbitorul, nu declarată verdict.
Evaluare formativă
- Redă ideea centrală, nu doar un cuvânt.
- Lasă vorbitorul să confirme sau să corecteze.
- Cere repetarea ori un moment potrivit când este necesar.
La o repetare fără sens, cere „Ce fel de joc voia?”. Reia cu o singură propoziție și permite dictarea.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
Daria vrea un joc liniștit după o pauză zgomotoasă. Luca aude „joc” și aduce mingea. Poate verifica ce a înțeles.
- Completează replica lui Luca: „Am înțeles că… Este corect?”.
- Daria răspunde: „Vreau fără mult zgomot, nu fără joc”. Cum schimbă Luca răspunsul?
- Scrie o replică pentru fiecare: nu am auzit / am nevoie să se repete / pot asculta puțin mai târziu.
Întrebare de ieșire
Trebuie să alegi același joc ca să arăți că ai ascultat?
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 2 minute, ascultă o preferință neutră a unei persoane care dorește să participe și verifică ce ai înțeles. Poți lucra și cu un personaj.
03Întreb când nu înțeleg
Ce explorăm
Nu este rușinos să nu înțelegem un cuvânt, o regulă sau o cerere. Putem întreba ce înseamnă, putem cere un exemplu ori un pas pe rând. Întrebarea se referă la informație, fără să atace persoana. Și adultul poate reformula. Nu trebuie să spunem „da” doar ca să terminăm conversația.
Obiectiv
Formulează o întrebare de clarificare în loc să pretindă că a înțeles.
Situație de explorat
Echipa construiește o machetă. Profesorul spune să așeze piesele „simetric”. Nora nu cunoaște cuvântul și îi este teamă să întrebe. Pune piesele la întâmplare. Un coleg întreabă dacă ar ajuta un model. Nora spune: „Poți să ne arăți un exemplu?”. Adultul desenează și explică. Mai mulți copii descoperă că aveau aceeași întrebare.
Activitate practică
- Perechile primesc instrucțiuni cu o informație lipsă: culoare, număr sau loc. Identifică ce lipsește și cer clarificarea înainte să înceapă.
- Exersați „Ce înseamnă…?”, „Poți arăta?”, „Care este primul pas?”. Fără a crea intenționat o sarcină frustrantă.
Materiale și fișa de lucru
Fișele participanților · I-IV
Fișa 3 · pentru citire și completare pe hârtie.
Ghidul formatorului · I-IV
Ghidul lecției · paginile 7–8.
Ghidul formatorului · 37 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 3, foi și cartonașe: „Alege două…”; „Pune cercul…”; „Folosește culoarea…”. Anunță dinainte că exemplele au intenționat informații lipsă și nu sunt teste.
Desfășurare
- 4 min. Citește povestea Norei. Explică pe scurt simetric printr-un model, fără testarea cunoștințelor matematice.
- 7 min. Modelează „Ce înseamnă?”, „Poți arăta un exemplu?” și „Care este primul pas?”. Adultul răspunde concret.
- 12 min. Perechile găsesc informația lipsă în cele trei cartonașe. Pun întrebarea înainte de a desena; adultul oferă completarea cerută.
- 9 min. Un copil preferă să indice o opțiune. Modelați cum poate cere clarificarea fără vorbire. Refaceți mesajul după răspuns.
- 5 min. Evaluează identificarea lipsei și întrebarea potrivită, nu desenul. Transferul vizează o instrucțiune sigură.
Adaptare și participare
I–II: alege între două întrebări citite. III–IV: explică de ce răspunsul schimbă acțiunea. Observatorul leagă o întrebare de un cartonaș.
Nu ridiculiza necunoașterea unui cuvânt și nu folosi instrucțiuni imposibile pentru a provoca eșec.
Întrebări de reflecție
Ce putem cere în loc să spunem da fără să știm? Cine are responsabilitatea să explice mai clar? Cum arătăm că am înțeles primul pas?
Repere pentru răspunsuri
„Două ce?”, „Unde pun cercul?” și „Ce culoare?” completează mesajele. Un exemplu posibil: două cercuri, sus pe pagină, albastru. Nu există o culoare corectă înainte de precizare.
Evaluare formativă
- Identifică informația lipsă.
- Formulează sau indică o întrebare relevantă.
- Folosește răspunsul pentru a reformula primul pas.
Dacă începe să ghicească, arată cele două opțiuni și întreabă ce informație ar ajuta. Nu lăsa sarcina să devină intenționat frustrantă.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
Nora aude „așază simetric” și nu știe ce înseamnă. Poate cere o explicație sau un model.
- Scrie sau dictează o întrebare pentru Nora.
- Ce lipsește? „Alege două…”; „Pune cercul…”; „Folosește culoarea…”. Pune câte o întrebare.
- Adultul îți dă răspunsul. Descrie primul pas fără să ghicești.
Întrebare de ieșire
Ce poți face dacă explicația este încă neclară?
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 2 minute, formulează pentru un personaj o întrebare despre un joc neclar. Nu trebuie să aduci o greșeală proprie.
04Două persoane pot vedea diferit
Ce explorăm
Oamenii au experiențe, preferințe și informații diferite. Putem vedea aceeași întâmplare și să ne dorim lucruri diferite. A înțelege perspectiva cuiva nu înseamnă a-i da automat dreptate. Nu aflăm sigur ce gândește după față ori gest. Întrebăm și acceptăm că răspunsul ne poate corecta.
Obiectiv
Propune două perspective plauzibile asupra unei situații și o întrebare pentru verificare.
Situație de explorat
Clasa alege decorul pentru o expoziție. Iris vrea multe culori, iar Paul preferă puține. Iris crede că lui Paul nu îi place ideea ei. Paul spune că vrea să se poată citi bine textele. Ei descoperă că urmăresc amândoi o expoziție frumoasă, dar se gândesc la lucruri diferite. Pot păstra culori în desene și un fundal simplu pentru text. Dacă nu aleg aceeași variantă, pot cere ajutorul adultului pentru o decizie de grup.
Activitate practică
- Grupurile primesc scenarii: joc înăuntru/afară, loc pentru citit, proiect de clasă. Formulează două perspective și o întrebare pentru fiecare.
- În perechi, unul explică un personaj, celălalt verifică „Am înțeles că…?”. Rolurile se schimbă.
Materiale și fișa de lucru
Fișele participanților · I-IV
Fișa 4 · pentru citire și completare pe hârtie.
Ghidul formatorului · I-IV
Ghidul lecției · paginile 9–10.
Ghidul formatorului · 40 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 4 și trei situații neutre: joc înăuntru/afară, loc de citit, decorul unui proiect. Nu cere alegeri bazate pe conflicte reale.
Desfășurare
- 5 min. Citește povestea lui Iris și Paul. Arată că diferența de preferință nu dovedește respingerea persoanei.
- 7 min. Modelează două motive pentru decor: culoare și lizibilitate. Întreabă înainte de a decide ce urmărește personajul.
- 13 min. Grupurile aleg una dintre cele trei scene și construiesc două perspective, apoi câte o întrebare. Pot lucra prin desen sau dictare.
- 10 min. În perechi, unul explică personajul, altul reformulează. Citește informația nouă: textul trebuie văzut de la distanță. Ajustați planul fără a interzice culorile.
- 5 min. Evaluează cele două perspective și verificarea. Transferul folosește o preferință neutră, nu negocierea unei situații nesigure.
Adaptare și participare
I–II: două personaje desenate și un motiv fiecare. III–IV: două întrebări și soluția revizuită. Observatorul poate selecta întrebarea respectuoasă.
Nu impune compromisul când există pericol sau o limită personală. Aici se negociază decorul, nu siguranța.
Întrebări de reflecție
Pot două persoane urmări lucruri importante diferite? Cum verificăm motivul fără să ghicim? Ce soluție păstrează și culoarea, și citirea?
Repere pentru răspunsuri
Iris poate dori un decor viu, Paul text lizibil. Culori în desene și fundal simplu pentru text este o soluție, nu singura. Alte variante trebuie să țină cont de informația nouă. Nu este necesar acordul identic asupra gustului.
Evaluare formativă
- Propune două motive plauzibile.
- Verifică printr-o întrebare, fără etichetarea persoanei.
- Revizuiește o soluție când apare un criteriu nou.
La „Paul nu o place”, cere un fapt din poveste. Oferă motivul citirii și cere o întrebare despre el.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
Iris vrea multe culori la expoziție. Paul vrea puține, pentru a citi ușor textul. Amândoi vor o expoziție reușită.
- Ce urmărește fiecare? Scrie sau desenează două motive.
- Alege jocul înăuntru/afară ori locul de citit. Propune două preferințe și o întrebare pentru fiecare.
- Textul expoziției trebuie citit de la distanță. Cum schimbați decorul?
Întrebare de ieșire
O preferință diferită dovedește că celălalt nu ne place?
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 2 minute, inventează două preferințe pentru un loc de citit și o întrebare pentru fiecare.
05Empatia se vede în ce fac
Ce explorăm
Empatia înseamnă să încercăm să înțelegem experiența celuilalt. Ajutorul începe cu o întrebare: „Vrei să te ajut?”. Uneori este util să ascultăm, alteori să aducem un material sau să chemăm un adult. Nu luăm automat lucrurile din mâna persoanei și nu hotărâm în locul ei. Un refuz nu este o ofensă. Dacă este pericol, cerem sprijinul adultului, chiar dacă nu putem rezolva singuri.
Obiectiv
Oferă o formă de ajutor potrivită, cerând acordul și respectând refuzul.
Situație de explorat
Lui Alex i se împrăștie piesele unui joc. Ada se repede să le strângă, dar Alex ținea separat piesele deja numărate. Se încurcă și mai tare. Ada se oprește: „Cum te pot ajuta?”. Alex îi cere să adune numai piesele roșii de sub masă. Mai târziu, un coleg trist spune că preferă să stea puțin liniștit. Ada poate rămâne disponibilă fără să insiste să afle de ce.
Activitate practică
- În perechi, exersați oferta de ajutor, cererea concretă și răspunsul „Nu, mulțumesc”. Folosiți doar sarcini neutre cu obiecte mari.
- Sortați opțiuni: ascult, insist, întreb, public povestea, chem un adult. Discutați discreția și rolul adultului.
Materiale și fișa de lucru
Fișele participanților · I-IV
Fișa 5 · pentru citire și completare pe hârtie.
Ghidul formatorului · I-IV
Ghidul lecției · paginile 11–12.
Ghidul formatorului · 38 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 5 și câteva piese mari colorate din materialele atelierului. Adultul pregătește o sortare deja începută; nu strică lucrul unui copil.
Desfășurare
- 4 min. Citește cazul Adei. Ajutorul grăbit poate încurca o sarcină; acesta este un motiv să întrebăm, nu să renunțăm la sprijin.
- 7 min. Modelează „Vrei ajutor?” și „Ce ai vrea să fac?”. Personajul cere numai piesele roșii; adultul arată respectarea cererii.
- 13 min. Perechile voluntare exersează oferta, cererea concretă și refuzul. Piesele sunt mari; nu se caută obiecte sub mobilier greu.
- 9 min. Sortați cele cinci opțiuni de pe fișă. Adaugă varianta că personajul preferă liniște; ajutorul poate însemna să rămânem disponibili.
- 5 min. Evaluează întrebarea, respectarea răspunsului și sprijinul adultului. Transferul nu cere o faptă bună raportată public.
Adaptare și participare
I–II: indică piese și folosește o replică scurtă. III–IV: justifică respectarea refuzului și excepția de siguranță. Observatorul urmărește numai întrebarea și răspunsul.
Nu cere divulgarea tristeții unui coleg, atingere sau preluarea obiectelor. Discreția nu înseamnă ascunderea pericolului.
Întrebări de reflecție
Cum aflăm ce ajută cu adevărat? Ce putem spune când răspunsul este nu? Când apelăm la adult în loc să rezolvăm singuri?
Repere pentru răspunsuri
Oferta se verifică înainte de a prelua lucrurile. „Bine, dacă vrei, sunt aici” respectă refuzul într-o situație sigură. Insistența și publicarea poveștii nu sunt ajutor. În pericol, este necesar sprijinul adultului.
Evaluare formativă
- Cere acordul înainte de ajutor.
- Urmează cererea concretă sau respectă refuzul.
- Identifică o situație în care cere adultului sprijin.
La „îl ajut chiar dacă nu vrea”, recitește sarcina cu piesele sortate. Cere o întrebare și o alternativă fără intervenție.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
Ada strânge repede piesele lui Alex, dar amestecă piesele numărate. Alex îi cere să adune numai piesele roșii. Alt personaj preferă liniște.
- Scrie două întrebări pe care Ada le poate pune înainte de ajutor.
- Alege ce ajută: ascult / insist / întreb / public povestea / chem un adult când este pericol. Explică două alegeri.
- Personajul spune „Nu, mulțumesc”. Ce răspuns respectă alegerea lui?
Întrebare de ieșire
Cum poate arăta ajutorul fără să luăm lucrurile din mâna celuilalt?
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 2 minute, exersează o ofertă de ajutor într-o sarcină neutră, cu o persoană dispusă să participe. Sau păstrează personajele fictive.
06Cer ce am nevoie cu respect
Ce explorăm
O cerere spune ce am dori: un obiect, un rând, o explicație sau o pauză. Celălalt are nevoie să știe ce îi cerem, fără porecle ori acuzații. Uneori răspunsul este „mai târziu” sau „nu pot”. Putem căuta o alternativă și putem cere sprijin. Nevoile de siguranță nu se negociază ca preferințele pentru jocuri. Nu trebuie să folosim o formulă perfectă ca să merităm ajutor.
Obiectiv
Formulează o cerere concretă și ascultă un răspuns diferit de cel dorit.
Situație de explorat
Ema vrea să folosească rigla lui Tudor și spune: „Dă-mi-o, că tu oricum nu faci nimic!”. Tudor o ține mai strâns. Ema încearcă din nou: „Am nevoie să trasez două linii. Îmi împrumuți rigla după ce termini?”. Tudor spune că mai durează un minut. Ema poate aștepta sau poate cere alta. Adultul îi ajută să găsească o variantă, fără să oblige împrumutarea unui obiect personal.
Activitate practică
- Perechile formulează cereri pentru un material comun, o explicație și un rând la joc. Partenerul poate accepta sau oferi o alternativă.
- Adultul introduce răspunsul „Nu pot acum”. Copiii aleg între a aștepta, a găsi altă resursă și a cere adultului sprijin.
Materiale și fișa de lucru
Fișele participanților · I-IV
Fișa 6 · pentru citire și completare pe hârtie.
Ghidul formatorului · I-IV
Ghidul lecției · paginile 13–14.
Ghidul formatorului · 38 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 6, o riglă a atelierului și trei cartonașe: material comun, explicație, rând la joc. Nu se împrumută obligatoriu bunuri personale.
Desfășurare
- 4 min. Citește cazul Emei. Comparați acuzația cu cererea pentru două linii, fără a eticheta copilul.
- 7 min. Modelează o cerere concretă și un răspuns „Nu pot acum”. Arată două alternative: aștept sau caut alt material.
- 13 min. Perechile formulează pe rând cereri pentru cele trei cartonașe. Ascultătorul acceptă, amână sau oferă alternativă; vorbitorul verifică răspunsul.
- 9 min. Schimbă contextul: personajul cere ajutor fiindcă se simte în pericol. Explică de ce siguranța cere sprijin, nu așteptare ca la joc.
- 5 min. Evaluează cererea și alternativa. Transferul este o cerere mică, fără obligația de a obține răspunsul dorit.
Adaptare și participare
I–II: o cerere și două alternative indicate. III–IV: explică alegerea și diferența de siguranță. Observatorul poate bifa cererea concretă.
Nu obliga cedarea obiectelor personale și nu recompensa numai copiii care vorbesc calm sau fluent.
Întrebări de reflecție
Ce poate face concret interlocutorul? Ce variante există când nu poate acum? Este același lucru să așteptăm o riglă și să așteptăm ajutor într-un pericol?
Repere pentru răspunsuri
„Îmi arăți primul pas?” este concret; „fii mai bun” nu arată acțiunea. Ema poate aștepta ori cere altă riglă. Dacă are nevoie de protecție, caută adultul sau alternativa stabilită; nu trebuie să negocieze singură siguranța.
Evaluare formativă
- Numește acțiunea sau obiectul cerut.
- Ascultă răspunsul și propune o alternativă.
- Distinge preferința de nevoia de protecție.
Cere înlocuirea „tu niciodată…” cu acțiunea dorită. Dacă elevul nu găsește cuvintele, modelează; sprijinul nu depinde de formula perfectă.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
Ema vrea o riglă pentru două linii. Tudor o folosește încă un minut. Ema poate cere clar și poate alege o alternativă.
- Scrie cererea Emei fără acuzația „tu oricum nu faci nimic”.
- Construiește o cerere pentru o explicație sau pentru rândul la joc. Ce faci la „Nu pot acum”?
- Un personaj se simte în pericol. De ce are nevoie de sprijin acum, nu de negocierea rândului?
Întrebare de ieșire
Dacă nu primești răspunsul dorit, ce alternativă sigură poți căuta?
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 2 minute, formulează o cerere pentru un material comun și o alternativă. Poți folosi doar personajul Ema.
07Pot spune nu și pot auzi un nu
Ce explorăm
Putem refuza o invitație, atingerea, împrumutarea unui obiect personal sau o acțiune nesigură. Prietenia nu obligă la acceptarea oricărei cereri. Când auzim „nu”, putem fi dezamăgiți și totuși să respectăm limita. Nu folosim „Nu mai sunt prietenul tău” pentru a obține acordul. Reguli de siguranță și responsabilități școlare pot rămâne necesare; cerem explicații și sprijin unui adult când nu știm ce alegere avem.
Obiectiv
Exprimă un refuz simplu și răspunde la refuzul altuia fără presiune.
Situație de explorat
La plecare, un coleg vrea să o îmbrățișeze pe Nina. Ea preferă să facă un semn cu mâna. Colegul este puțin dezamăgit, dar acceptă. A doua zi, Nina cere creionul lui, iar el spune că îl folosește. Ea poate aștepta sau căuta altul. Niciun refuz nu dovedește singur că prietenia s-a terminat. Când un alt copil insistă asupra unei glume care o deranjează, Nina cere sprijinul adultului.
Activitate practică
- Perechile folosesc invitații neutre: un joc, o culoare, un obiect personal fictiv. Exersează „Nu, mulțumesc” și „Bine, aleg altceva”.
- Adultul citește presiuni fictive fără a le cere copiilor să le improvizeze. Grupul alege o replică și un adult de sprijin.
Materiale și fișa de lucru
Fișele participanților · I-IV
Fișa 7 · pentru citire și completare pe hârtie.
Ghidul formatorului · I-IV
Ghidul lecției · paginile 15–16.
Ghidul formatorului · 38 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 7 și invitații fictive la un joc, la alegerea unei culori, la împrumutul unui creion desenat. Fără atingeri jucate.
Desfășurare
- 4 min. Citește cazul Ninei. Refuzul unei îmbrățișări nu cere demonstrații ori explicații personale.
- 7 min. Adultul modelează invitația, „Nu, mulțumesc” și „Bine, aleg altceva”. Menține respectul chiar dacă personajul este dezamăgit.
- 13 min. Perechile aleg invitații neutre și exersează ambele părți: a spune și a auzi nu. Pot citi rolurile sau observa.
- 9 min. Adultul citește o singură presiune: „Dacă nu alegi jocul meu, nu mai suntem prieteni”. Copiii propun limita și sprijinul, fără a improviza presiuni noi.
- 5 min. Evaluează refuzul și răspunsul fără constrângere. Transferul se face pe hârtie, fără testarea limitelor colegilor.
Adaptare și participare
I–II: două replici scurte, citite de adult. III–IV: adaugă planul la insistență. Observatorul identifică o replică fără presiune.
Nu exersa atingerea, îmbrățișarea sau cedarea unui bun pentru a verifica refuzul. Nu cere justificări intime.
Întrebări de reflecție
Trebuie să fim veseli când primim un nu? Putem fi dezamăgiți și totuși respectuoși? Ce facem când cineva insistă?
Repere pentru răspunsuri
„Bine, caut alt creion” respectă refuzul. Dezamăgirea poate exista fără amenințare. „Nu vreau acest joc; cer ajutor dacă insiști” este o opțiune. Obligațiile școlare și regulile de siguranță se discută cu adultul, nu sunt echivalente cu o îmbrățișare.
Evaluare formativă
- Formulează un refuz simplu.
- Primește refuzul fără amenințarea relației.
- Include adultul când presiunea continuă.
La „dacă spune nu, nu mă place”, revino la creionul folosit în poveste. Cere două explicații posibile și un răspuns respectuos.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
Nina preferă un semn cu mâna în loc de îmbrățișare. A doua zi, un coleg nu îi poate împrumuta creionul fiindcă îl folosește.
- Scrie o replică de refuz pentru un joc sau un creion fictiv.
- Cum poate răspunde cel care primește refuzul, chiar dacă este dezamăgit?
- Adultul citește o presiune legată de prietenie. Ce limită și ce ajutor poate alege personajul?
Întrebare de ieșire
Un refuz înseamnă automat sfârșitul prieteniei?
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 2 minute, scrie sau desenează o invitație și un răspuns care acceptă refuzul. Nu provoca un refuz real ca probă.
08Lucrăm împreună fără să fim identici
Ce explorăm
Într-o echipă nu trebuie să facem toți același lucru. Stabilim obiectivul, împărțim rolurile și verificăm dacă fiecare știe ce poate face. Rolurile pot fi schimbate și adaptate. A coopera nu înseamnă ca un copil să facă totul sau ca cel mai rapid să decidă mereu. Putem cere o explicație, o pauză ori o altă modalitate de participare.
Obiectiv
Negociază un rol într-o sarcină comună și verifică dacă fiecare participant poate contribui.
Situație de explorat
Patru copii pregătesc un afiș. Bogdan scrie repede și vrea să facă totul. Sara desenează bine, iar Ioan preferă să aleagă informațiile. Lia are nevoie de timp pentru citire. Adultul îi ajută să împartă rolurile: text, desen, alegerea materialelor și verificarea cu un model. Lia poate verifica imaginile potrivite și apoi citi împreună cu un coleg. Echipa verifică dacă fiecare a fost întrebat.
Activitate practică
- Echipe mici creează un afiș cu trei reguli de comunicare. Aleg rolurile, iar fiecare poate cere schimbarea sau sprijinul. Adultul urmărește procesul.
- Oprire de verificare: ce a înțeles fiecare, ce mai trebuie și cine are nevoie de resurse? Echipa ajustează planul.
Materiale și fișa de lucru
Fișele participanților · I-IV
Fișa 8 · pentru citire și completare pe hârtie.
Ghidul formatorului · I-IV
Ghidul lecției · paginile 17–18.
Ghidul formatorului · 45 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 8, foi și creioane comune, model de afiș cu trei spații pentru reguli. Roluri negociabile: formulează, desenează, alege materialele, verifică.
Desfășurare
- 5 min. Citește cazul echipei lui Bogdan. Nu atribui rolurile după presupuneri despre abilitățile copiilor.
- 7 min. Prezintă sarcina: afiș cu trei reguli de comunicare și câte un exemplu. Arată cum fiecare poate cere sprijin sau alt rol.
- 18 min. Echipele aleg rolurile prin întrebare. Construiesc afișul cu reguli precum „cer clar”, „verific”, „respect nu”. Fiecare poate dicta, desena ori verifica cu adultul.
- 10 min. Oprește pentru verificare: ce a înțeles fiecare, ce lipsește, cine cere schimbarea rolului? Ajustați și continuați. Nu comparați viteza echipelor.
- 5 min. Evaluează negocierea, contribuția posibilă și ajustarea. Transferul propune un rol într-o sarcină fictivă, fără temă de performanță.
Adaptare și participare
I–II: reguli dictate și imagini desenate de copii. III–IV: exemple scurte și verificarea clarității. Observatorul poate verifica o regulă cu adultul, fără expunere.
Nu fixa roluri de „cel slab” sau „cel rapid”. Nu fotografia afișele cu nume și nu transforma participarea într-un clasament.
Întrebări de reflecție
Cum aflăm ce rol poate și dorește fiecare? Poate rolul de verificare să fie o contribuție reală? Ce facem dacă un copil începe să facă totul?
Repere pentru răspunsuri
Rolurile au sens dacă ajută obiectivul și sunt accesibile: dictare, desen, alegere și verificare. Adultul poate sprijini citirea. „Vrei să verifici imaginea sau să dictezi exemplul?” oferă alegere. Participarea nu înseamnă aceeași cantitate de scris.
Evaluare formativă
- Întreabă înainte de repartizarea rolurilor.
- Identifică o contribuție accesibilă fiecărui rol.
- Ajustează rolul sau resursa după verificarea intermediară.
Dacă o persoană preia tot, oprește sarcina fără reproș public și cere fiecăruia o alegere. Reduce produsul dacă timpul nu permite contribuții reale.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
O echipă face un afiș cu trei reguli de comunicare. Un copil scrie repede, altul preferă desenul, iar altul are nevoie de ajutor la citire. Rolurile se pot schimba.
- Scrie trei reguli de comunicare și câte un exemplu scurt. Poți dicta.
- Ce roluri sunt necesare și cum întrebați fiecare personaj ce poate face?
- La oprirea de verificare, cine are nevoie de alt rol sau sprijin? Cum ajustați planul?
Întrebare de ieșire
Cum verifici că fiecare are o contribuție posibilă, fără să facă toți același lucru?
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 3 minute, propune pentru un personaj un rol într-un proiect mic și o întrebare prin care poate cere schimbarea lui.
09Prietenie, respect și sprijin
Ce explorăm
Într-o prietenie putem avea preferințe diferite și putem petrece timp și cu alte persoane. Respectul se vede în comportamente: ascultăm, întrebăm, păstrăm limitele și nu folosim secretele ca să rănim. O relație nu este definită de un singur moment neplăcut, dar rănirea repetată ori teama merită sprijin. Nu suntem obligați să fim cei mai buni prieteni cu toți; suntem responsabili să nu umilim sau excludem intenționat.
Obiectiv
Recunoaște comportamente de respect și propune un pas când o relație devine apăsătoare ori nesigură.
Situație de explorat
Mira și Oana sunt prietene. Oana vrea uneori să joace șah cu alt coleg, iar Mira se teme că nu mai contează. Îi spune că nu va mai vorbi cu ea dacă merge la șah. După o discuție cu adultul, Mira poate spune direct că i-ar plăcea să petreacă timp împreună. Ele aleg un moment comun, fără să promită că vor face totul împreună. Dacă amenințările ar continua, Oana ar putea cere din nou ajutor.
Activitate practică
- Grupurile analizează comportamente: ascultă un refuz, condiționează prietenia, cere timp împreună, răspândește un secret. Propun alternative.
- Exersați o invitație fără presiune și un răspuns la preferințe diferite. Adultul modelează cererea de sprijin dacă presiunea continuă.
Materiale și fișa de lucru
Fișele participanților · I-IV
Fișa 9 · pentru citire și completare pe hârtie.
Ghidul formatorului · I-IV
Ghidul lecției · paginile 19–20.
Ghidul formatorului · 40 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 9 și patru comportamente fictive: acceptă refuzul; condiționează prietenia; cere timp împreună; răspândește un secret. Fără nume de colegi.
Desfășurare
- 5 min. Citește cazul Mirei și Oanei. Recunoaște teama de a pierde apropierea fără a justifica presiunea.
- 7 min. Modelează invitația „Ai vrea să ne jucăm după șah?” și alternativa „Dacă nu poți, alegem alt moment”.
- 13 min. Grupurile analizează cele patru comportamente, separând acțiunea de eticheta persoanei. Scriu o alternativă pentru cele care rănesc.
- 10 min. Adultul adaugă că amenințarea continuă. Construiți cererea de sprijin; nu cereți Oanei să rezolve singură relația sau să promită apropiere.
- 5 min. Evaluează invitația liberă, respectarea preferinței și ajutorul. Transferul rămâne o invitație fictivă.
Adaptare și participare
I–II: sortare și o replică dictată. III–IV: explică diferența dintre un moment neplăcut și presiunea repetată. Observatorul poate selecta alternativa respectuoasă.
Nu solicita liste de prieteni, secrete, voturi despre popularitate ori împăcare obligatorie.
Întrebări de reflecție
Poți avea mai mulți prieteni și preferințe diferite? Ce deosebește invitația de presiune? Un singur refuz arată totul despre o relație?
Repere pentru răspunsuri
A cere timp împreună lasă loc răspunsului. Condiționarea prieteniei și răspândirea secretului rănesc. Nu etichetăm întreaga persoană după un moment; repetarea presiunii sau teama cer sprijin. Nu este obligatorie reluarea apropierii.
Evaluare formativă
- Analizează comportamentul fără etichetarea colegilor.
- Formulează o invitație cu posibilitatea refuzului.
- Cere sprijin dacă presiunea continuă.
La „un prieten face mereu ce vreau eu”, revino la două preferințe neutre și cere o invitație care permite alegerea.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
Oana vrea să joace șah și cu alt coleg. Mira se teme că nu mai contează și amenință că nu va mai vorbi cu ea. Poate învăța să ceară timp împreună fără presiune.
- Alege comportamentele respectuoase: acceptă nu; condiționează prietenia; cere timp împreună; răspândește un secret. Explică.
- Scrie o invitație a Mirei care permite și un alt răspuns decât da.
- Dacă amenințările continuă, ce poate cere Oana unui adult?
Întrebare de ieșire
Putem respecta o persoană fără să fim cei mai apropiați prieteni?
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 2 minute, redactează pentru Mira o invitație fără presiune și un răspuns la „Nu pot”. Nu evalua prieteni reali.
10Misiunea unei echipe care se înțelege
Ce explorăm
O conversație reușită nu înseamnă că toți suntem de acord. Putem înțelege ce spune celălalt, exprima ce dorim și găsi o soluție ori cere ajutor. Verificăm mesajul și schimbăm planul când apar informații noi. Participarea poate fi orală, prin desen sau cartonașe. Nu există un premiu pentru copilul cel mai popular sau care vorbește cel mai mult.
Obiectiv
Integrează ascultarea, cererea clară, perspectiva și cooperarea într-o sarcină nouă.
Situație de explorat
Clasa pregătește un colț de lectură. Un copil vrea perne, altul un afiș colorat, iar altul un loc fără mult zgomot. Cineva spune doar „Puneți-le acolo”, dar nu explică ce și unde. Un coleg nu vrea să împrumute o carte personală. Echipa are foi, creioane și câteva cărți comune. Copiii construiesc un plan în care cer clarificări, ascultă preferințele, respectă refuzul și împart contribuțiile. Mai târziu află că spațiul disponibil este mai mic și ajustează planul.
Activitate practică
- Echipele formulează o întrebare, reformulează o preferință și propun un plan cu roluri. Adultul consemnează sprijinul pentru fiecare indicator.
- Introduceți spațiul mai mic. Echipa revede planul și formulează o cerere de resursă sau ajutor. Acceptați mai multe soluții sigure.
Materiale și fișa de lucru
Fișele participanților · I-IV
Fișa 10 · pentru citire și completare pe hârtie.
Ghidul formatorului · I-IV
Ghidul lecției · paginile 21–22.
Ghidul formatorului · 45 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 10, foaie pentru planul colțului de lectură, creioane, simboluri desenate pentru cărți comune. Nu aduceți obiecte personale pentru împrumut obligatoriu.
Desfășurare
- 5 min. Citește misiunea colțului de lectură, fără informația finală despre spațiul mic. Reamintește opțiunile de participare.
- 7 min. Pe tablă notează reperele: întreb ce lipsește, redau preferința, respect refuzul, aleg rolul. Nu furniza planul complet.
- 18 min. Echipele clarifică „puneți-le acolo”, redau dorința de liniște, respectă cartea personală refuzată și desenează un plan cu roluri accesibile.
- 10 min. Dezvăluie că spațiul este înjumătățit. Echipa păstrează siguranța și accesul, simplifică decorul și formulează o cerere de ajutor sau resursă.
- 5 min. Evaluează fiecare reper și sprijinul necesar; nu premiul celui mai vorbăreț. Fiecare alege un pas de transfer ori îl indică pe plan.
Adaptare și participare
I–II: desen și răspuns dictat. III–IV: justifică schimbarea și cererea. Observatorul verifică un reper pe planul fictiv; nu este obligat să prezinte.
Sinteza nu măsoară sociabilitatea, popularitatea sau valoarea copilului. Refuzul participării rămâne neobservat, nu eșec.
Întrebări de reflecție
Ce trebuie întrebat înainte de a muta obiectele? Ce poate rămâne diferit între preferințe? Ce păstrăm când avem mai puțin spațiu?
Repere pentru răspunsuri
Întrebarea precizează ce și unde. O reformulare păstrează dorința de liniște. Cartea personală poate fi înlocuită cu una comună. În spațiul mic, echipa reduce decorul și cere adultului verificarea așezării; nu blochează trecerea.
Evaluare formativă
- Clarifică mesajul și redă o preferință verificabilă.
- Respectă refuzul și propune roluri accesibile.
- Revizuiește planul și cere ajutor după schimbarea spațiului.
Dacă planul cere cartea personală, oferă opțiunea cărților comune și cere reformularea. Dacă lipsește contribuția cuiva, modelați întrebarea despre rol.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
Echipa amenajează un colț de lectură. Există dorințe de culoare și liniște, un mesaj neclar „Puneți-le acolo” și o carte personală pe care cineva nu vrea să o împrumute. Sunt disponibile cărți comune.
- Scrie o întrebare de clarificare și reformulează o preferință pe care echipa o verifică.
- Desenează ori descrie planul cu roluri, respectând refuzul împrumutului.
- Spațiul devine de două ori mai mic. Ce schimbați și ce ajutor cereți?
Întrebare de ieșire
Ce ai putea folosi într-o altă sarcină comună și ce ai mai exersa?
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 3 minute, alege un reper și aplică-l unui proiect fictiv nou. Notează ce sprijin ar ajuta; nu promite cooperare perfectă în orice situație.
DE LA IDEE LA EXPERIENȚĂ
Exemple de activități
Un mesaj ajunge la celălalt
În perechi, un copil cere un obiect dintre trei. Celălalt reformulează înainte de a-l oferi. Schimbați rolurile; nu folosiți obiecte ascuțite pentru manipulare.
Ascult ca să înțeleg
În perechi, un copil citește sau alege o preferință fictivă. Partenerul reformulează, iar primul confirmă ori corectează. Ture scurte, fără competiție de memorie.
Întreb când nu înțeleg
Perechile primesc instrucțiuni cu o informație lipsă: culoare, număr sau loc. Identifică ce lipsește și cer clarificarea înainte să înceapă.