Recunoașterea manipulării și protecția personală

Pregătire și materiale

Fișa 1; cartonașe OFERTĂ / ARGUMENT / PRESIUNE, fără cod exclusiv cromatic. Nu se schimbă obiectele personale ale participanților.

Desfășurare

1. 4 min. Citește povestea și cere identificarea celor două momente: oferta inițială și condiția aflată ulterior. Nu folosi nume din grup.
2. 7 min. Compară trei replici: „Schimbăm un abțibild cu altul, dacă vrei”; „Îți propun acesta pentru că îți plac stelele; poți refuza”; „Ai spus da, acum îmi dai și creioanele”. Arată diferența dintre argument și condiție ascunsă.
3. 10 min. Pe fișă, copiii arată ce a aflat Ana prea târziu și formulează o întrebare. Adultul modelează „Nu știam această condiție. Vreau să mă gândesc.” Nu se cere confruntare.
4. 7 min. Adaugă: „Dinu spune că nu mai cere creioanele și acceptă ca Ana să se gândească.” Discutați ce s-a schimbat; Ana poate tot să refuze schimbul.
5. 5 min. Încheie prin alegerea unei cereri transparente. Verifică ieșirea și explică transferul cu obiecte desenate, nu schimbate efectiv.

Adaptare și participare

I–II: două imagini desenate de copil pentru „știa/nu știa”, cu dictare. III–IV: compară cele trei replici. Observatorul poate indica momentul schimbării condiției.

Nu transforma exercițiul în citirea intențiilor după chip. Nu pedepsi acceptarea inițială și nu face schimburi reale pentru a demonstra presiunea.

Întrebări de reflecție

Ce știa Ana când a acceptat? Ce întrebare poate pune? Este orice ofertă un lucru rău? Ce poate alege după clarificare?

Repere pentru răspunsuri

Condiția creioanelor nu era cunoscută. Ana poate cere clarificare, timp și sprijin; acceptarea inițială nu obligă la condiția nouă. Nu etichetăm pe Dinu ca persoană „rea”. O ofertă cu reguli clare și refuz respectat diferă de presiune.

Evaluare formativă

• Identifică condiția adăugată după acceptare.
• Formulează o întrebare sau o cerere de timp.
• Recunoaște că Ana poate refuza și după clarificare.

„Ai găsit condiția nouă. Ce putea Ana să întrebe înainte de schimb?” Dacă spune că toate ofertele sunt rele, recitește prima replică transparentă.

Dinu îi propune Anei să schimbe un abțibild cu altul. Abia după ce Ana acceptă, spune că ea trebuie să îi dea și toate creioanele pentru o săptămână. Ana nu știa această condiție.

1. Ce condiție nu știa Ana la început?
2. Ce întrebare sau cerere de timp poate formula?
3. Dinu renunță la creioane și îi dă timp. Ce poate alege Ana acum?

Întrebare de ieșire

Poate o ofertă să fie clară și să lase loc unui refuz? Dă un exemplu scurt.

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Pregătire și materiale

Fișa 2; trei casete REFUZ / LOC SIGUR / SPRIJIN. Fără jucării personale, excludere reală sau roluri de presiune atribuite elevilor.

Desfășurare

1. 4 min. Citește scena fără a cere copiilor să ofere jucării. Întreabă ce vrea Lia și ce condiție pune colegul.
2. 6 min. Modelează o replică scurtă: „Nu vreau să dau jucăria.” Nu impune explicații lungi sau ton perfect. Arată rolul colegei și al profesorului.
3. 9 min. Fișa: construiește refuzul, apropierea de profesor dacă este sigur și cererea de sprijin. Oferta colegei poate fi acceptată sau refuzată.
4. 8 min. Adaugă: „Colegul spune că nu se mai joacă cu Lia.” Recunoaște că refuzul poate să doară social. Planul include sprijinul adultului; nu promite că replica îl convinge imediat.
5. 5 min. Verifică ieșirea și recitește dreptul Liei la respect. Nu acorda puncte pentru curaj și nu compara răspunsurile copiilor.

Adaptare și participare

I–II: adultul citește două răspunsuri și copilul indică. III–IV: explică presiunea și ce se schimbă după amenințarea cu excluderea. Răspuns privat sau observare permisă.

Nu pune grupul să îl excludă pe cineva „pentru experiment”. Acceptarea sau ezitarea nu înseamnă lipsă de valoare. Nu colecta istorii despre prietenii reale.

Întrebări de reflecție

Ce face cererea diferită de o rugăminte simplă? Cine poate ajuta? Mai are Lia dreptul la respect dacă nu a reușit să refuze pe loc?

Repere pentru răspunsuri

Jucăria este cerută ca dovadă de prietenie. Lia poate refuza și cere sprijin. Colega oferă însoțire, adultul preia situația dacă presiunea continuă. Nu spunem că pierderea unei relații este ușoară sau că Lia trebuie să rezolve singură.

Evaluare formativă

• Identifică legătura impusă între jucărie și prietenie.
• Propune o limită fără insultă sau răzbunare.
• Include un adult și o ofertă de sprijin care nu forțează.

„Ai spus ce vrea Lia. Cine o sprijină dacă replica nu este respectată?” Dacă apare „să fie mai curajoasă”, mută atenția la sprijin.

Un coleg îi cere Liei jucăria preferată și spune: „Dacă suntem prieteni, mi-o dai.” Lia vrea să o păstreze. Profesorul este aproape, iar o colegă se oferă să o însoțească.

1. Ce i se cere Liei ca dovadă de prietenie?
2. Scrie ori dictează refuzul și locul unde poate cere sprijin.
3. Colegul amenință că nu se mai joacă. Cum ajută profesorul și colega?

Întrebare de ieșire

Trebuie Lia să dea jucăria ca să merite respect?

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Pregătire și materiale

Fișa 3 și textul reclamei pe tablă. Fără sigle, linkuri, produse reale sau bani; toate datele sunt inventate pentru analiză.

Desfășurare

1. 4 min. Citește reclama și explică faptul că produsul nu există în acest exercițiu. Participanții nu trebuie să spună ce își permit să cumpere.
2. 7 min. Separă promisiunea despre popularitate de informațiile despre produs. Copiii pot sublinia cuvintele sau le pot indica.
3. 10 min. Fișa: notează o informație lipsă și o întrebare pentru adult. Compară „voi avea prieteni” cu „robotul se deplasează pe o suprafață dreaptă”; doar a doua descrie o funcție care ar putea fi verificată.
4. 8 min. Oferă informația fictivă nouă: „Costă 30 lei, are nevoie de baterii neincluse și se deplasează pe masă.” Întrebați ce știm acum și ce promisiune rămâne nedovedită. Nu calculați costul bateriilor, care lipsește.
5. 5 min. Verifică ieșirea și modelează o întrebare despre utilitate, nu popularitate. Explică transferul fără sarcină de cumpărare.

Adaptare și participare

I–II: adultul citește și copilul indică „promisiune/informație”. III–IV: formulează întrebarea despre baterii și cost total fără presupuneri. Fără experiență de cumpărare necesară.

Nu compara bunurile sau veniturile familiilor. Menține prețul fictiv explicit și nu îl prezenta ca ofertă actuală.

Întrebări de reflecție

Ce promite reclama și ce nu explică? Aflarea prețului dovedește popularitatea? Ce întrebare ar ajuta un adult să verifice produsul?

Repere pentru răspunsuri

Popularitatea este promisiunea nedovedită. Prețul, funcția și bateriile oferă date noi, dar lipsesc încă informații despre adecvare și costul total. Nu se deduce că produsul este bun, rău sau fraudulos numai din reclamă.

Evaluare formativă

• Distinge promisiunea socială de o funcție a produsului.
• Identifică o informație lipsă relevantă.
• Revizuiește ce știe după datele noi fără să accepte promisiunea automat.

„Ai aflat prețul. Asta ne spune și câți prieteni va avea cineva?” Reorientează spre ceea ce produsul chiar poate face.

Reclamă inventată: „Robotul Puf te face cel mai popular! Toți vor să se joace cu tine.” Textul nu spune prețul, ce poate face robotul sau pentru ce vârstă este potrivit.

1. Ce promite reclama despre prieteni?
2. Ce informație despre jucărie lipsește? Ce întrebi?
3. Aflăm: 30 lei, baterii neincluse, se mișcă pe masă. Ce mai trebuie clarificat?

Întrebare de ieșire

Prețul și aspectul arată sigur că o jucărie te face popular?

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Pregătire și materiale

Fișa 4; text fictiv fără adresă, cod numeric, buton activ sau telefon. Confirmă adultul de sprijin și alternativa.

Desfășurare

1. 4 min. Citește mesajul pe hârtie. Spune că nimeni nu trebuie să folosească telefonul sau să arate un cod real.
2. 6 min. Identificați graba, secretul și cererea de cod. Sunt motive de oprire și verificare, nu un test în care elevul trebuie să dovedească frauda.
3. 10 min. Fișa: nu trimit codul, cer sprijin, adultul verifică printr-un canal cunoscut independent de mesaj. Explică „independent”: nu folosim chiar adresa ori numărul din mesaj pentru a-l crede.
4. 8 min. Adaugă: „Primul adult nu este disponibil; profesorul este în apropiere.” Alegeți alternativa. Compară cu „Ieșim acum din clasă conform instrucțiunii de siguranță a adultului”: o urgență reală nu este motiv de amânare universală.
5. 5 min. Verifică ieșirea. Dacă un personaj a trimis deja ceva, cere ajutor prompt, fără rușinare. Nu exersa recuperarea conturilor cu date reale.

Adaptare și participare

I–II: ordonează NU TRIMIT / CER AJUTOR. III–IV: explică în cuvinte simple canalul independent. Nu se testează citirea codurilor sau experiența cu telefonul.

Nu păstra secretul care împiedică sprijinul și nu condiționa ajutorul de frică intensă. Nu cere copilului să verifice singur site-uri suspecte.

Întrebări de reflecție

Ce cere mesajul să nu spunem? Cine poate verifica fără a urma instrucțiunile mesajului? Ce poate face un copil care a apăsat deja?

Repere pentru răspunsuri

Codul nu se transmite în răspunsul la mesaj. Adultul verifică pe un canal cunoscut separat și oferă sprijin. Un copil poate cere ajutor și după o greșeală. „Mă opresc să verific” privește oferta suspectă, nu ignorarea unei instrucțiuni reale de siguranță.

Evaluare formativă

• Identifică cererea de cod, graba sau secretul.
• Alege să nu apese și să nu trimită date.
• Include adultul alternativ și verificarea separată de mesaj.

„Ai ales să întrebi. Folosești numărul din mesaj sau ajutorul adultului pe un canal cunoscut?” Explică diferența în două propoziții.

Mesaj inventat: „Ai câștigat un premiu! Trimite codul primit pe telefon în două minute. Nu spune unui adult, altfel pierzi premiul.” Nu există cod sau link real în exercițiu.

1. Ce două lucruri din mesaj te fac să ceri ajutor?
2. Ce nu trimiți și ce îi spui adultului?
3. Primul adult lipsește; profesorul este aproape. Cum continui?

Întrebare de ieșire

Dacă personajul a apăsat deja, mai poate cere ajutor?

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Pregătire și materiale

Fișa 5, numai descrieri scrise. Nu genera și nu căuta imagini spectaculoase; exercițiul compară contexte, nu face concurs de detectare AI.

Desfășurare

1. 4 min. Citește ambele descrieri. Nu arăta o imagine și nu cere copiilor să ghicească după degete, culori sau fețe dacă este făcută cu AI.
2. 7 min. Întreabă cum schimbă textul înțelesul aceleiași imagini. A pretinde un eveniment; B spune că este un afiș. Niciuna nu oferă toate datele despre original.
3. 10 min. Pe fișă, copiii aleg întrebări: cine a publicat, când, unde este originalul? Adultul scrie răspunsurile dictate. Nu considera descrierea B adevărată doar pentru că este mai plauzibilă.
4. 8 min. Informație nouă, fictivă: „Adultul găsește originalul în mapa atelierului, etichetat afiș de poveste.” Acum puteți corecta afirmația de știre; metoda de realizare a imaginii poate rămâne necunoscută.
5. 5 min. Verifică ieșirea: înainte de clarificare nu distribuim ca știre. Explică transferul folosind numai o descriere inventată.

Adaptare și participare

I–II: adultul citește A și B, copilul indică „știre/poveste”. III–IV: adaugă ce rămâne necunoscut despre realizare. Fără obligația de a desena imaginea.

Nu folosi fotografii ale copiilor, dezastre sau știri alarmante. Nu preda „defectele vizuale” ca detector sigur de AI.

Întrebări de reflecție

Ce poveste spune A? Dar B? Ce informație nouă permite schimbarea concluziei? Știm neapărat dacă s-a folosit AI?

Repere pentru răspunsuri

Afirmațiile sunt diferite; autorul, data și originalul lipsesc inițial. Originalul identificat în mapa fictivă susține contextul de afiș. Nu dovedește automat cum a fost realizată imaginea. Adultul verifică, copilul nu este obligat să știe verdictul.

Evaluare formativă

• Observă două contexte diferite pentru aceeași imagine descrisă.
• Formulează o întrebare despre sursă sau dată.
• Amână distribuirea ca știre și revizuiește concluzia după original.

„Ți se pare ciudată. Ce am putea întreba, în loc să hotărâm doar după aspect?” Acceptă incertitudinea.

Descriere A: „Un autobuz zboară deasupra școlii. Știre de azi!” Nu apare autorul sau data. Descriere B, despre aceeași imagine: „Afiș pentru o poveste fantastică, realizat la atelierul de creație.”

1. Ce diferență este între descrierile A și B?
2. Ce întrebare pui despre autor, dată sau original?
3. Originalul este găsit în mapa atelierului ca afiș de poveste. Ce afirmație corectezi?

Întrebare de ieșire

Știm sigur cum a fost realizată imaginea doar pentru că am aflat că este un afiș?

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Pregătire și materiale

Fișa 6; patru cartonașe MĂ OPRESC / ÎNTREB / VERIFIC CU ADULTUL / ALEG. Nu folosi acronime ca probă de memorare și nu deschide jocuri.

Desfășurare

1. 4 min. Citește cazul și cere să fie numite datele solicitate, fără exemple reale de coduri sau fotografii.
2. 7 min. Modelează cei patru pași. Întrebarea se adresează adultului, nu autorului necunoscut; verificarea nu presupune apăsarea unui link din ofertă.
3. 10 min. Fișa: plan pentru Nela, incluzând ce nu trimite, ce întreabă și ce poate alege dacă informațiile rămân neclare.
4. 8 min. Informație nouă: „Un coleg spune că a primit punctele.” Revizuiți fără a confunda mărturia cu siguranța cererii de date. Nela poate menține refuzul și cere verificare.
5. 5 min. Verifică ieșirea și propune transferul cu altă ofertă inventată. Nu acorda certificat de „copil protejat” și nu promite că planul previne orice risc.

Adaptare și participare

I–II: așază patru cuvinte în ordine cu adultul. III–IV: explică de ce informația nouă nu rezolvă toate întrebările. Răspuns dictat sau observare.

Nu cere fișe cu vulnerabilități sau persoane reale de sprijin pentru colectare. Ajutorul rămâne disponibil și dacă participantul a greșit anterior.

Întrebări de reflecție

Ce nu știe Nela? Ce nu trimite pentru a afla? Schimbă povestea colegului nevoia de protecție? Cine o ajută?

Repere pentru răspunsuri

Autorul este necunoscut și se cer poză/cod. Nela nu le trimite și cere adultului verificare independentă. Experiența colegului nu elimină riscul cererii de date. Poate refuza sau rămâne în incertitudine, fără a manipula pe altcineva.

Evaluare formativă

• Identifică datele cerute și necunoscutul.
• Construiește pașii cu adultul, fără accesarea ofertei.
• Menține protecția datelor după informația despre coleg.

„Ai aflat că altcineva a primit puncte. Ce știm acum despre cine cere codul?” Revino la datele încă necunoscute.

Într-un joc fictiv, Nela primește oferta „Ai puncte bonus dacă trimiți o poză și codul contului”. Nu știe cine a trimis mesajul. Un adult de sprijin este disponibil.

1. Ce i se cere Nelei și ce nu știe despre ofertă?
2. Scrie ori dictează planul: mă opresc, întreb, verific cu adultul, aleg.
3. Un coleg spune că a primit puncte. Mai trimite Nela poza sau codul? Explică.

Întrebare de ieșire

Poate Nela refuza dacă nu poate clarifica oferta?

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.