Bullying și cyberbullying

Pregătire și materiale

Fișa 1, creioane; scrie A/B/C pe tablă. Nu pregăti porecle reale și nu cere copii care să joace agresiunea. Citește tu toate situațiile.

Desfășurare

1. 4 min. Anunță opțiunea de a observa sau a spune pas. Citește cazul lui Radu; întreabă ce face grupul, nu ce fel de copii sunt cei implicați.
2. 7 min. Compară: A. Ioana se împiedică și varsă din greșeală apa colegului. B. Doi copii vor culori diferite pentru același afiș și discută. C. Grupul continuă porecla din cazul lui Radu. Notează ce observăm și ce ajutor poate fi util.
3. 9 min. Pe fișă, participanții descriu comportamentul și aleg un adult. Modelează: „Porecla continuă; Radu poate cere ajutor învățătoarei.” Nu cere demonstrarea intenției grupului.
4. 8 min. Adaugă un caz: „Un copil este împins și cade, chiar prima dată.” Întreabă dacă trebuie așteptată repetarea. Adultul se ocupă de siguranță și de ajutorul necesar acum.
5. 5 min. Citește două răspunsuri voluntare fără nume reale. Verifică întrebarea finală și explică transferul: recunoașterea unei situații inventate care cere sprijin.

Adaptare și participare

I–II: adultul citește, copilul indică A/B/C și dictează un pas. III–IV: adaugă ce informație lipsește, fără anchetă. Observatorul poate alege doar cazul care cere sprijin.

Nu scrie porecle și nu cere vot despre cine este agresor în clasă. Nu condiționa sprijinul de replica stop, numărul incidentelor sau calmul copilului.

Întrebări de reflecție

Ce știm sigur despre poreclă? Ce nu știm? Poate Radu cere ajutor dacă nu a reușit să spună stop? Când ajutorul nu poate aștepta?

Repere pentru răspunsuri

A este prezentat ca accident; B ca neînțelegere fără agresiune descrisă; C cere intervenția adultului. Grupul și repetarea sunt indicii de dezechilibru, fără a cere elevilor un verdict. Și accidentul poate necesita ajutor. Împingerea cu cădere cere sprijin imediat, chiar singulară.

Evaluare formativă

• Descrie o faptă din cazul lui Radu fără etichete despre persoane.
• Alege un adult pentru sprijin, fără a cere repetarea incidentului.
• Deosebește cele trei scene pe baza faptelor, acceptând informațiile lipsă.

„Ai observat că porecla continuă. Ce adult poate ajuta acum?” Dacă apare „să mai aștepte”, recitește cazul împingerii și modelează cererea promptă.

Lui Radu i se spune o poreclă care îl supără. A cerut să fie oprită, dar grupul continuă în mai multe pauze. Nu reproducem porecla. Învățătoarea este în clasă.

1. Ce face grupul în poveste? Scrie sau dictează o faptă.
2. Desenează ori numește adultul căruia Radu îi poate cere ajutor.
3. Un copil este împins și cade prima dată. Ce ajutor alegi acum?

Întrebare de ieșire

Trebuie Radu să aștepte o altă pauză ca să ceară ajutor? Explică pe scurt.

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Pregătire și materiale

Fișa 2; pe tablă desenează o clasă, ușa și masa învățătoarei. Nu realiza obstacole, atingeri sau urmărire. Verifică separat traseul real de protecție al grupului.

Desfășurare

1. 4 min. Citește cazul fără gesturi de împingere. Spune că Mara poate cere ajutor chiar dacă nu găsește o replică fermă.
2. 6 min. Arată planul simplu al clasei. Modelează apropierea pe desen, apoi mesajul „Am nevoie de ajutor, am fost împinsă.” Nu trimite elevii să exerseze pe hol.
3. 10 min. Pe fișă, copiii marchează cu săgeată locul adultului și formulează cererea. Pot indica în loc să deseneze. Adultul rămâne responsabil de intervenție.
4. 7 min. Schimbă informația: „Drumul spre masă nu mai este liber.” Cere o alternativă fără trecere forțată: chemarea învățătoarei de unde este posibil în siguranță. Adultul vine în sprijin.
5. 5 min. Verifică diferența dintre a cere ajutor și a împinge înapoi. Încheie cu un mesaj pe care formatorul îl poate citi pentru un personaj.

Adaptare și participare

I–II: lucrează pe planul de pe tablă, cu două locuri. III–IV: explică de ce planul se schimbă. Pentru mobilitate redusă, adultul se apropie; nu impune deplasarea.

Nu juca împingerea și nu închide ieșirea. Într-un incident real, oprește activitatea, asigură protecția și ajutorul competent; desenul nu este un protocol de urgență.

Întrebări de reflecție

Ce face drumul sigur în prima scenă? Ce schimbăm dacă nu se mai poate trece? Este obligatoriu ca Mara să spună stop înainte să primească sprijin?

Repere pentru răspunsuri

În cazul inițial, Mara se poate apropia de adult pe drumul liber. Dacă este blocat, nu este indicată forțarea trecerii ori contra-agresiunea; cheamă ajutor. Adultul preia protecția. Nu există o replică obligatorie care garantează oprirea.

Evaluare formativă

• Indică adultul și traseul liber din situația inițială.
• Schimbă planul când drumul devine nesigur.
• Propune cerere de ajutor fără confruntare fizică.

„Ai ales masa învățătoarei. Acum drumul este blocat: cum poate afla ea că Mara are nevoie de ajutor?” Acceptă indicarea sau dictarea.

Mara este împinsă lângă ușa clasei. În această poveste, învățătoarea se află în clasă, la masă, iar drumul până la ea este liber. Mara este speriată.

1. Desenează clasa și arată drumul liber către învățătoare.
2. Ce poate spune sau transmite Mara pentru a cere ajutor?
3. Drumul nu mai este liber. Cum cere ajutor fără să se forțeze să treacă?

Întrebare de ieșire

Poate Mara primi ajutor chiar dacă este speriată și nu spune „stop”?

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Pregătire și materiale

Fișa 3 și trei cartonașe: NU AMPLIFIC / CHEM ADULTUL / OFER ÎNSOȚIRE. Nu folosi porecle, râs la comandă ori imitarea unui coleg.

Desfășurare

1. 4 min. Citește scena. Întreabă ce poate face Ilinca fără să se pună în pericol; nu întreba cine ar avea curaj dintre participanți.
2. 7 min. Explică cele trei cartonașe. „Nu amplific” înseamnă aici să nu repet porecla; „chem adultul” cere sprijin; „ofer însoțire” este o propunere pe care colegul o poate refuza.
3. 9 min. Fișa: fiecare alege și descrie trei acțiuni. Adultul citește opțiunile. Nu solicită copilului să se interpună între persoane sau să rezolve conflictul.
4. 7 min. Adaugă: „Colegul nu vrea să fie însoțit.” Exersați doar oferta „Pot merge cu tine la profesor?” și respectarea refuzului; cererea de protecție către adult rămâne posibilă.
5. 5 min. Întreabă ce poate face Ilinca dacă nu a reacționat imediat. Verifică ieșirea fără a evalua curajul ori caracterul copiilor.

Adaptare și participare

I–II: indică cele trei cartonașe și dictează. III–IV: compară o ofertă cu o comandă. Un observator poate verifica dacă planul include adultul.

Nu culpabiliza martorul speriat. Nu distribui roluri de agresor/victimă elevilor și nu cere solidaritate demonstrată public față de un coleg real.

Întrebări de reflecție

Cum poate ajuta fără să repete porecla? Cine răspunde de oprirea comportamentului? Ce schimbă refuzul însoțirii?

Repere pentru răspunsuri

Ilinca poate să nu amplifice, să anunțe profesorul și să ofere însoțire dacă este sigur. Nu îl trage pe coleg după ea. Teama și lipsa reacției imediate nu o transformă automat în agresor. Nu promite că trei gesturi rezolvă singure situația.

Evaluare formativă

• Alege o acțiune care nu repetă porecla.
• Numește sprijinul adultului fără intervenție fizică.
• Respectă refuzul însoțirii și păstrează alternativa de ajutor.

„Ai oferit ajutor. Cum arată oferta dacă răspunsul este nu?” Dacă apare lupta, înlocuiește-o cu anunțarea adultului.

Câțiva copii râd când unui coleg i se spune o poreclă. Ilinca vede scena și se sperie. Un profesor este în apropiere. Nu folosim porecla și nu o jucăm.

1. Cum poate Ilinca să nu mărească răul produs de poreclă?
2. Ce îi poate spune profesorului? Folosește numai povestea.
3. Scrie o ofertă de însoțire. Ce face dacă elevul spune nu?

Întrebare de ieșire

Ilinca a tăcut de frică. Mai poate cere ajutor acum?

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Pregătire și materiale

Fișa 4; cartonașe CE / UNDE / CÂND / AJUTOR. Fără cutie de sesizări improvizată sau fișe nominale. Pregătește canalul privat de sprijin pentru eventuale relatări reale.

Desfășurare

1. 4 min. Citește cazul. Separă întoarcerea penarului de nevoia de sprijin: teama pentru pauza următoare poate fi comunicată.
2. 7 min. Modelează „În pauza mare, lângă bancă, mi-au luat penarul. Mi-e teamă pentru pauza următoare. Vă rog să mă ajutați.” Nu cere o formulă memorată perfect.
3. 10 min. Pe fișă, copiii compun cererea pentru Luca folosind cele patru repere. Adultul poate transcrie. Nu adaugă nume sau fapte care nu apar în poveste.
4. 7 min. Adaugă: „Învățătoarea nu a auzit cererea; alt profesor este aproape.” Alegeți alternativa. Modelează adultul care ascultă; nu simula refuzuri repetate ori umilitoare.
5. 5 min. Verifică cui îi este destinată relatarea: adultului responsabil, nu afișului clasei. Încheie cu o cerere scurtă, dictată sau scrisă.

Adaptare și participare

I–II: indică reperele și dictează două propoziții. III–IV: distinge ce știe Luca de ce nu știe. Răspunsul oral către adult, în afara grupului, este alternativă.

Nu colecta lista colegilor implicați. O relatare reală nu se verifică prin interogarea clasei; se preia prin procedura de protecție, cu informația necesară și sprijin.

Întrebări de reflecție

Ce știm și ce nu știm despre incident? Mai are nevoie Luca de sprijin dacă penarul a revenit? Cui îi dăm informațiile?

Repere pentru răspunsuri

Cererea poate menționa faptele, locul, momentul aproximativ și nevoia de protecție. Nu trebuie inventate numele sau ora exactă. Dacă primul adult nu răspunde, se caută alt adult responsabil; copilul nu este trimis singur într-o căutare nesigură.

Evaluare formativă

• Redă cel puțin două fapte din scenă fără completări inventate.
• Cere un ajutor concret pentru siguranță.
• Alege un destinatar responsabil și o alternativă.

„Ai spus unde s-a întâmplat. Ce ajutor îi cere Luca învățătoarei?” Dacă apar nume reale, revino la personajele fictive.

După pauza mare, Luca îi cere învățătoarei ajutor: lângă bancă, doi copii i-au luat penarul și nu i l-au dat când l-a cerut. Acum penarul este pe bancă. Luca se teme de pauza următoare.

1. Ce s-a întâmplat, unde și când? Folosește faptele din poveste.
2. Ce ajutor cere Luca pentru pauza următoare?
3. Învățătoarea nu a auzit; alt profesor este aproape. Cum îi cere Luca sprijin?

Întrebare de ieșire

Este nevoie ca Luca să spună povestea întregii clase pentru a primi ajutor?

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Pregătire și materiale

Fișa 5; trei cartonașe NU TRIMIT MAI DEPARTE / CER SPRIJIN / ADULTUL AJUTĂ. Numai hârtie, fără aplicații, capturi reale sau conturi.

Desfășurare

1. 4 min. Citește mesajul o singură dată, fără dramatizare. Spune că nu deschideți jocuri reale și nu trebuie arătate mesajele personale.
2. 6 min. Prezintă cele trei cartonașe. Modelează cererea: „Am primit un mesaj care mă supără. Mă ajuți?” Explică faptul că adultul verifică opțiunile potrivite ale serviciului.
3. 9 min. Fișa: refuzul redistribuirii, cererea de sprijin și ajutorul adultului. Copiii pot ordona cuvintele fără să reproducă mesajul.
4. 8 min. Adaugă: „Un jucător spune să trimită o imagine privată ca dovadă.” Explică simplu că Alex nu trebuie să trimită ori să descarce imagini private; cere sprijin. Nu arăta asemenea conținut.
5. 5 min. Verifică ieșirea. Reluarea jocului nu este recompensă pentru raportare și oprirea accesului nu este pedeapsa copilului pentru cererea de ajutor.

Adaptare și participare

I–II: adultul citește și copilul ordonează trei cartonașe. III–IV: explică de ce distribuirea mărește publicul. Pentru cei fără experiență digitală, jocul rămâne o poveste pe hârtie.

Nu colecta capturi, parole, conturi sau imagini. Nu aplica automat „salvează orice dovadă”. Responsabilitatea protecției și a raportării adecvate revine adulților.

Întrebări de reflecție

Ce se întâmplă dacă mesajul ajunge la mai mulți oameni? Cine poate ajuta cu jocul? Trebuie copilul să aducă dovezi la atelier?

Repere pentru răspunsuri

Alex nu amplifică mesajul și cere sprijin adultului. Adultul verifică raportarea și protecția potrivite serviciului, fără garanția că un buton rezolvă tot. Nu cerem copilului să descarce sau să trimită imagini intime. Nu se cere deschiderea mesajelor la curs.

Evaluare formativă

• Alege să nu redistribuie mesajul.
• Formulează o cerere de ajutor către adult.
• Recunoaște că nu trebuie să trimită imagini private ca dovadă.

„Ai ales sprijinul adultului. Cum poate Alex cere ajutor fără să trimită mesajul tuturor?” Nu transforma exercițiul în test de utilizare a unei platforme.

Într-un joc inventat, lui Alex îi apare mesajul „Nu te vrem în echipă”. Un alt jucător îi cere să îl trimită tuturor. Adultul de sprijin al lui Alex este în apropiere.

1. Ce alegi: trimiți mesajul tuturor sau ceri sprijin fără să îl răspândești? De ce?
2. Ce îi poate spune Alex adultului?
3. Cine îl ajută să afle cum se raportează situația în joc?

Întrebare de ieșire

Trebuie Alex să trimită o imagine privată ca să fie ajutat?

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Pregătire și materiale

Fișa 6; pe tablă trei casete ADULT / CÂND VERIFICĂ / DACĂ SE REPETĂ. Regula de pauză este fictivă, nu contract semnat de participanți.

Desfășurare

1. 4 min. Citește scena și explică diferența dintre regula pentru toți și discuția privată cu persoana afectată.
2. 7 min. Completează cele trei casete: învățătoarea, după pauză, cerere imediată dacă apare din nou un risc. Nu așteptăm momentul stabilit în fața unui pericol.
3. 9 min. Pe fișă, copiii pregătesc planul pentru personaj. Formatorul joacă numai adultul care ascultă, fără să pună doi copii să se împace.
4. 7 min. Adaugă: „La următoarea pauză, un copil îl amenință să nu mai spună.” Planul se schimbă prin cerere promptă de protecție; adultul verifică și această situație.
5. 5 min. Revino la mesajul de ieșire. Nu măsura reușita prin promisiunea că nimeni nu va mai greși; verifică existența unui adult și a unui canal de revenire.

Adaptare și participare

I–II: completează trei casete prin desen/dictare. III–IV: explică de ce regula publică nu include numele copilului. Participarea ca observator rămâne posibilă.

Nu cere iertare publică, atingere, promisiuni de prietenie ori rol de supraveghetor elevilor. Nu afirma că o singură intervenție garantează oprirea.

Întrebări de reflecție

De ce nu este suficient doar afișul cu regula? Ce verifică adultul? Trebuie copilul să accepte o îmbrățișare ori o împăcare?

Repere pentru răspunsuri

Adultul urmărește siguranța și reapariția comportamentului, inclusiv amenințarea de după sesizare. Copilul poate reveni înaintea momentului stabilit. Împăcarea nu este condiție pentru protecție. Copilul care a rănit primește responsabilizare și sprijin separat, fără etichetă permanentă.

Evaluare formativă

• Numește adultul responsabil de verificare.
• Include un moment și un canal de revenire.
• Cere sprijin imediat când apare amenințarea nouă.

„Ai stabilit verificarea după pauză. Ce se întâmplă dacă apare o amenințare înainte?” Modelează cererea promptă și rolul adultului.

Într-o clasă inventată s-a stabilit regula „Nu împingem la ușă”. Învățătoarea supraveghează pauza și verifică separat cu copilul afectat după pauză. Regula este discutată fără a numi copiii.

1. Cine verifică siguranța și când, în poveste?
2. Ce poate transmite copilul dacă regula nu este respectată?
3. Apare o amenințare înaintea verificării. Ce ajutor cere acum?

Întrebare de ieșire

Copilul trebuie să se împace forțat ca să fie protejat?

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.