Conflicte, negociere și repararea relațiilor

Obiective de lucru

Distinge un dezacord despre un obiect de un semn de pericol; alege un pas sigur și explică alegerea printr-un fapt din poveste.

Explicații și exemplu

Uneori doi copii vor lucruri diferite și pot discuta fără să se teamă. Dacă cineva amenință, lovește sau nu te lasă să pleci, primul pas este ajutorul. Nu trebuie să găsești numele perfect al situației ca să ceri sprijin. Un adult poate ajuta și într-un dezacord obișnuit.

A. Mara și Dinu vor aceeași piesă pentru două construcții. Se ascultă și pot refuza o propunere. B. La altă masă, un copil amenință că îl lovește pe coleg dacă nu primește piesa. C. Ada spune doar: „Nu vreau să stau la masa aceea”. Nu știm de ce.

Pregătire și materiale

Tipărește fișa 1. Pregătește trei foi cu textele „Putem discuta”, „Cerem ajutor” și „Nu avem destule informații”. Citește scenele fără a interpreta amenințarea. Așază foile la îndemână; nimeni nu trebuie să se deplaseze pentru a răspunde.

Desfășurare

1. 5 min. Anunță dreptul de a observa. Citește cele trei variante de răspuns și explică faptul că cererea de ajutor nu este o pedeapsă.
2. 8 min. Citește scena A și modelează: „Vor aceeași piesă; nu apare o amenințare. Pot întreba dacă vor să facă rânduri”. Compară cu B fără joc de rol.
3. 12 min. Citește toate scenele. Copiii aleg o categorie pentru fiecare, indicând, desenând sau scriind. În perechi voluntare explică un indiciu; individual este la fel de acceptabil.
4. 10 min. Compară alegerile. La C acceptă „nu știm” și cererea de ajutor. Întreabă ce ar schimba alegerea la A. Adaugă: unul nu mai poate spune nu. Reconsiderați răspunsul.
5. 5 min. Folosește ieșirea de pe fișă. Dă feedback asupra pasului sigur, nu asupra curajului. Citește activitatea de transfer și alternativa fictivă.

Adaptare și participare

I–II: adultul citește fiecare scenă separat, copilul indică un cartonaș; explicația poate avea două cuvinte. III–IV: copilul notează faptul și o informație lipsă. Observatorul sortează în liniște, fără să joace persoana amenințată.

Nu distribui roluri de agresor și victimă. Dacă apar nume reale, oprește identificarea și revino la personajele fictive; oferă discuție separată cu adultul responsabil.

Întrebări de reflecție

Ce fapt te-a ajutat să alegi? Ce nu știm la C? Poate un copil cere ajutor chiar dacă nu este sigur ce se întâmplă?

Repere pentru răspunsuri

A permite negociere voluntară; acceptă și ajutorul unui adult. B cere oprirea interacțiunii și sprijinul unui adult, fără a cere copilului să demonstreze amenințarea. La C nu atribui un motiv Adei; o întrebare neutră și accesul la adult sunt potrivite. Nu transforma categoriile în verdict despre copii „buni” sau „răi”.

Evaluare formativă

• Alege ajutorul pentru scena B.
• Leagă alegerea de amenințare, nu de presupusa personalitate.
• Acceptă că la C lipsesc informații și ajutorul rămâne posibil.

Dacă propune „să cedeze piesa ca să fie liniște”, răspunde: „Piesa nu rezolvă amenințarea. Ce adult poate opri situația?”. Recitește scena B și oferă două opțiuni: continuă singur / cere sprijin. Verifică din nou fără calificativ public.

A. Mara și Dinu vor aceeași piesă pentru două construcții. Se ascultă și pot refuza o propunere. B. La altă masă, un copil amenință că îl lovește pe coleg dacă nu primește piesa. C. Ada spune doar: „Nu vreau să stau la masa aceea”. Nu știm de ce.

1. Pentru A, B și C alege: discutăm / cerem ajutor / încă nu știm. Poți desena cele trei alegeri.
2. La B, ce fapt arată că este nevoie de ajutor?
3. La C, ce întrebare blândă ar putea pune un adult, fără să forțeze un răspuns?

Întrebare de ieșire

Un copil nu știe dacă situația este gravă. Poate cere ajutor? Arată sau scrie un pas sigur.

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Obiective de lucru

Formulează o replică de pauză fără amenințare; precizează unde rămân în siguranță personajele și cu cine verifică reluarea discuției.

Explicații și exemplu

Pauza oprește ce rănește, nu șterge problema. Putem opri vorbele și mâinile, putem sta la distanță sigură și cere ajutor. Nu trebuie să fim perfect liniștiți ca să fim protejați. După pauză verificăm dacă este sigur și dacă vrem să continuăm discuția.

La un joc de masă, Radu și Ilinca vor să mute primii. Vorbesc tot mai tare și nu se mai aud. Piesele rămân pe masă. Formatoarea atelierului este aproape. Nimeni nu amenință și nu lovește.

Pregătire și materiale

Tipărește fișa 2 și pregătește două piese de joc pentru demonstrația adultului. Stabilește un loc liniștit supravegheat și un adult de sprijin. Nu confunda acest loc cu izolarea sau sancțiunea.

Desfășurare

1. 5 min. Reamintește că se lucrează despre personaje. Prezintă locul supravegheat și dreptul de a nu vorbi. Arată piesele fără a simula o ceartă zgomotoasă.
2. 8 min. Modelează: „Mă opresc. Nu ne mai auzim. Cer ajutor să facem o pauză”. Arată că piesele rămân pe masă și că adultul verifică siguranța.
3. 12 min. Copiii completează fișa: replică, loc sigur, sprijin și revenire. Pot dicta sau aranja oral cei patru pași. Perechile voluntare citesc numai replica de pauză, fără strigăte.
4. 10 min. Discutați condițiile revenirii. Formatorul introduce schimbarea: Ilinca spune că nu poate continua acum. Grupul caută o alternativă supravegheată, fără a o presa.
5. 5 min. Cere un răspuns la întrebarea de ieșire. Verifică oprirea, limita și sprijinul. Prezintă transferul ca exercițiu în momente obișnuite, nu în pericol.

Adaptare și participare

I–II: desenează oprirea, locul și adultul; formatorul scrie replica dictată. III–IV: formulează și alternativa dacă reluarea nu este posibilă. Observatorul verifică planul unui personaj, fără dialog în pereche.

Nu cere respirație controlată, închiderea ochilor sau contact fizic. Oferă stat liniștit, apă ori simpla observare, fără a face din acestea condiții pentru ajutor.

Întrebări de reflecție

Ce oprim în pauză? Cine ne ajută dacă nu reușim singuri? Ce putem face dacă unul nu vrea încă să revină?

Repere pentru răspunsuri

O formulare posibilă: „Mă opresc din vorbit peste tine. Stau aici lângă adult. Putem discuta după ce ne întreabă dacă suntem pregătiți”. Revenirea poate fi verificată peste câteva minute, fără obligația reluării. Nu accepta „pleacă și nu te întoarce până nu ești cuminte”. Adultul poate propune activități separate și poate păstra problema pentru o discuție sigură.

Evaluare formativă

• Replica oprește o acțiune, fără insultă sau amenințare.
• Planul precizează sprijinul și un loc supravegheat.
• Reluarea este verificată, nu impusă.

Dacă apare „tu trebuie să taci”, întreabă: „Ce poate spune personajul despre propria oprire?”. Oferă începutul „Eu mă opresc din…”. Recitește planul și verifică cine ajută, mai ales când celălalt nu cooperează.

La un joc de masă, Radu și Ilinca vor să mute primii. Vorbesc tot mai tare și nu se mai aud. Piesele rămân pe masă. Formatoarea atelierului este aproape. Nimeni nu amenință și nu lovește.

1. Scrie sau dictează replica prin care un personaj oprește discuția fără să amenințe.
2. Unde rămân în siguranță și ce adult îi poate ajuta?
3. Cum verifică dacă pot vorbi din nou? Ce fac dacă unul spune „nu încă”?

Întrebare de ieșire

Ilinca încă plânge. Trebuie să aștepte să nu mai plângă ca să primească ajutor? Explică printr-un pas.

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Obiective de lucru

Separă ce cere fiecare personaj de un motiv posibil; formulează o întrebare și schimbă presupunerea după răspuns.

Explicații și exemplu

Ce cer este soluția mea: „deschide” sau „închide”. De ce îmi trebuie poate fi altceva. Nu putem citi gândurile. Spunem „poate” și întrebăm. Uneori nu găsim o soluție care să placă tuturor, dar nu renunțăm la siguranță.

Nora vrea geamul deschis. Vlad îl vrea închis. Nu se amenință. Nu știm încă motivele. Mai târziu Nora explică: „Mirosul de lipici mă deranjează”. Vlad spune: „Foile mele ușoare zboară de pe masă”.

Pregătire și materiale

Tipărește fișa 3, pregătește creioane și două foi pentru desen. Geamul real rămâne în grija adultului; exercițiul nu implică deschiderea lui. Citește răspunsurile personajelor numai după ipotezele copiilor.

Desfășurare

1. 5 min. Desenează un geam pe tablă. Prezintă cererile opuse, fără a citi încă motivele. Copiii pot observa sau pot propune ipoteze despre personaje.
2. 8 min. Modelează două coloane: „cere” și „poate are nevoie”. Exemplifică o presupunere: „Poate îi este cald”. Subliniază că încă nu știm.
3. 12 min. Copiii desenează cele două poziții și câte un motiv posibil, apoi dictează o întrebare. După completare, citește răspunsurile despre lipici și foi. Ei corectează ipotezele.
4. 10 min. Discutați ce s-a schimbat. Căutați o soluție cu adultul: îndepărtarea lipiciului, protejarea foilor și aerisire gestionată sigur. Nu cereți copiilor să opereze fereastra.
5. 5 min. Verifică ieșirea și cere un exemplu de întrebare, fără a cere motive personale. Prezintă transferul scurt și alternativa pe personaje.

Adaptare și participare

I–II: două desene și o întrebare dictată. III–IV: păstrează ipoteza inițială și arată ce ai schimbat. Observatorul compară două răspunsuri scrise de adult, fără dialog cu alt copil.

Nu interpreta refuzul de a explica drept lipsă de cooperare. Nimeni nu trebuie să spună probleme de sănătate sau motive intime pentru a primi sprijin.

Întrebări de reflecție

Ce știm și ce doar bănuim? Cum întrebăm fără să spunem „știu eu de ce”? Ce variantă se schimbă după răspuns?

Repere pentru răspunsuri

Pozițiile sunt deschis/închis. „Îi este cald” și „îi este frig” sunt ipoteze posibile, nu răspunsuri certe. Întrebarea „Ce te-ar ajuta la masa aceasta?” permite clarificarea. După răspuns, prioritare sunt aerul potrivit și păstrarea foilor. Adultul gestionează lipiciul și fereastra. Acceptă mai multe soluții sigure; nu impune jumătate de geam ca răspuns universal.

Evaluare formativă

• Numește separat cele două cereri.
• Marchează motivele inițiale ca posibile, nu sigure.
• Revizuiește cel puțin o idee după răspuns.

La „Vlad este rău și nu vrea”, întreabă „Ce a cerut, fără să îi dăm o etichetă?”. Reia cu două propoziții: „Vlad cere… Poate are nevoie de…”. Cere apoi întrebarea care ar verifica ipoteza.

Nora vrea geamul deschis. Vlad îl vrea închis. Nu se amenință. Nu știm încă motivele. Mai târziu Nora explică: „Mirosul de lipici mă deranjează”. Vlad spune: „Foile mele ușoare zboară de pe masă”.

1. Desenează sau scrie ce cere Nora și ce cere Vlad.
2. Înainte de răspuns: ce ar putea avea nevoie fiecare? Folosește „poate”. Scrie o întrebare care te-ar ajuta să afli.
3. După ce adultul citește răspunsurile: ce idee schimbi și ce soluție sigură propui?

Întrebare de ieșire

Dacă cineva cere liniște, știi sigur de ce? Scrie sau spune o întrebare, nu o presupunere prezentată ca fapt.

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Obiective de lucru

Propune trei opțiuni pentru folosirea unui material comun; formulează un acord cu rânduri, responsabilități și moment de verificare.

Explicații și exemplu

Înainte de a alege, putem găsi mai multe idei. Un acord spune cine face ce și când verificăm dacă merge. Fiecare poate spune că o variantă nu funcționează. Nu oferim obiecte personale și nu acceptăm ceva nesigur doar ca să înceteze discuția.

Toma și Sara au o singură riglă comună. Fiecare are de trasat două linii pe o foaie. Mai sunt zece minute de lucru. Pot lucra liniștiți și pot cere ajutorul adultului.

Pregătire și materiale

Tipărește fișa 4. Pregătește o riglă și două foi demonstrative; nu lua obiectele personale ale copiilor. Desenează trei cercuri pentru opțiuni. Cronometrul este al adultului, fără competiție.

Desfășurare

1. 5 min. Prezintă sarcina comună și regula: păstrăm rigla pe masă, fără smulgere. Copiii aleg dacă lucrează individual, în pereche sau ca observatori.
2. 8 min. Modelează o opțiune: Toma trasează o linie, apoi Sara o linie. Spune că aceasta este o propunere, nu ordin. Întreabă ce alte opțiuni există.
3. 12 min. Fiecare copil sau pereche construiește trei opțiuni pe fișă. Alege una și completează cine începe, ce face celălalt și când se verifică. Adultul poate scrie după dictare.
4. 10 min. Testează cu propriile foi un acord voluntar, fără viteză. Introdu schimbarea: unul are nevoie de ajutor la măsurare. Revizuiți acordul, fără a pierde dreptul celuilalt de a lucra.
5. 5 min. Evaluează acordul prin întrebările de ieșire. Copiii pot arăta ce lipsește dintr-un model. Încheie cu transferul pentru un obiect comun sigur.

Adaptare și participare

I–II: adultul desenează cele trei opțiuni propuse de grup; copilul alege și dictează acordul. III–IV: copilul scrie criteriul și revizuirea. Observatorul bifează elementele acordului, fără a negocia cu un coleg.

Nu transforma acordul într-un contract semnat obligatoriu. Refuzul unei propuneri poate duce la altă variantă ori la sprijin, nu la eticheta „nu cooperează”.

Întrebări de reflecție

Care opțiune îi lasă pe amândoi să lucreze? Cum știm al cui este rândul? Când verificăm dacă acordul mai funcționează?

Repere pentru răspunsuri

Trei opțiuni posibile: alternarea după fiecare linie; câte două linii pe rând; cererea unei a doua rigle dacă există. Niciuna nu este garantată. Exemplu de acord: „Sara trasează prima linie, Toma pregătește foaia; schimbăm după fiecare linie; adultul verifică după două schimburi”. Dacă cineva are nevoie de sprijin, adultul ajută și renegociază ordinea. Nu elimina un copil din activitate.

Evaluare formativă

• Sunt trei opțiuni distincte, nu aceeași idee repetată.
• Acordul precizează ce face fiecare și când se verifică.
• Există o cale de revizuire, fără pedeapsă pentru refuz.

La „folosim frumos”, întreabă „Cine ia rigla prima dată? Ce face celălalt? Când ne uităm din nou?”. Completează un singur element lipsă, apoi cere copilului să explice acordul unei figurine.

Toma și Sara au o singură riglă comună. Fiecare are de trasat două linii pe o foaie. Mai sunt zece minute de lucru. Pot lucra liniștiți și pot cere ajutorul adultului.

1. Găsește trei opțiuni pentru folosirea riglei. Desenează sau scrie fiecare idee.
2. Acordul ales: cine face ce, ce face celălalt între timp și când verificăm?
3. Un personaj are nevoie de ajutor la măsurare. Ce schimbăm în acord?

Întrebare de ieșire

În acordul „folosim rigla pe rând” ce informație lipsește ca să îl putem încerca?

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Obiective de lucru

Numește o acțiune și efectul ei fără a învinui alt copil; propune o reparare posibilă și acceptă refuzul sau timpul de gândire.

Explicații și exemplu

Putem recunoaște ce am făcut și ce s-a schimbat pentru celălalt. „A fost din greșeală” nu face să dispară efectul. Repararea este o acțiune care ajută, nu o cerere de iertare pe loc. Întrebăm înainte să atingem sau să refacem lucrul altuia.

Când strânge materialele, Ema trage din greșeală o foaie și rupe colțul desenului lui Luca. Ema vede ruptura. Luca spune: „Nu vreau să îl atingi acum”. Nu știm ce simte Luca în afară de ceea ce spune.

Pregătire și materiale

Tipărește fișa 5. Pregătește o foaie demonstrativă și bandă adezivă, numai pentru adult. Nu deteriora un desen al unui participant. Repararea poate fi descrisă, fără a lipi efectiv ceva.

Desfășurare

1. 5 min. Reamintește că vorbim despre desenul unui personaj. Arată foaia demonstrativă intactă. Participanții pot observa fără a povesti o greșeală personală.
2. 8 min. Modelează: „Am tras foaia și colțul s-a rupt. Îmi pare rău. Pot să te ajut să îl reparăm dacă vrei”. Separă acțiunea de presupunerea despre emoția lui Luca.
3. 12 min. Copiii completează asumarea și două propuneri de reparare pe fișă. Adultul citește refuzul lui Luca. Ei aleg cum respectă limita și ce poate face Ema între timp.
4. 10 min. Comparați o reparare proporțională cu „îți dau toate lucrurile mele”. Discutați că desenul poate să nu mai fie identic. Luca poate refuza lipirea sau poate cere timp.
5. 5 min. Folosește ieșirea pentru a verifica lipsa presiunii. Copiii oferă o idee de prevenire la strângerea materialelor. Prezintă transferul pe obiecte proprii sau pe personaje.

Adaptare și participare

I–II: desenează obiectul, schimbarea și un ajutor; dictează o propoziție. III–IV: adaugă prevenirea și răspunsul la refuz. Observatorul verifică replica unui personaj, fără scuze în fața clasei.

Nu judeca sinceritatea după privire, lacrimi, ton sau cât de repede apar scuzele. Nu condiționa protecția ori participarea de iertare, îmbrățișare sau împăcare.

Întrebări de reflecție

Ce fapt poate recunoaște Ema? Cum întreabă dacă ajutorul este dorit? Ce poate face fără să ceară iertare imediată?

Repere pentru răspunsuri

Răspuns posibil: „Am rupt colțul când am tras foaia; desenul tău este deteriorat. Pot aduce bandă sau o foaie nouă, dacă vrei”. Când Luca refuză, Ema nu atinge desenul; poate cere adultului materiale și poate întreba mai târziu, fără insistență. Nu cere să cumpere ceva și nu promite refacere identică. „Dar ai lăsat foaia acolo” mută vina și trebuie reformulat.

Evaluare formativă

• Asumarea numește acțiunea și efectul observabil.
• Repararea este concretă, posibilă și cerută cu acord.
• Refuzul sau amânarea nu sunt pedepsite.

Dacă apare „iertare, dar tu…”, acoperă partea de după „dar” și întreabă ce fapt poate rămâne. Pentru o reparare imposibilă, oferă două variante mici și întreabă pe care ar putea-o propune fără a o impune.

Când strânge materialele, Ema trage din greșeală o foaie și rupe colțul desenului lui Luca. Ema vede ruptura. Luca spune: „Nu vreau să îl atingi acum”. Nu știm ce simte Luca în afară de ceea ce spune.

1. Ce a făcut Ema și ce efect observabil a avut? Scrie fără „dar tu”.
2. Propune două lucruri mici care ar putea ajuta. Cum cere Ema acordul lui Luca?
3. Luca spune „nu acum”. Ce face Ema și ce va schimba la strângerea materialelor?

Întrebare de ieșire

O reparare dă dreptul de a cere iertare imediată? Arată cum poate fi respectat „nu acum”.

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Obiective de lucru

Construiește un plan sigur și o alternativă cu adult; arată când se oprește negocierea și cum poate continua activitatea fără un învins.

Explicații și exemplu

Nu trebuie să alegem mereu același lucru. Putem încerca o regulă acceptată sau activități separate. Dacă nu merge, cerem ajutor. Ne oprim imediat când apare pericolul; nu trebuie să încercăm de două ori înainte să fim ajutați.

Iris vrea jocul de construcție, iar Paul vrea puzzle. Au propus să schimbe la jumătate, dar niciunul nu dorește asta. Au voie să aleagă activități diferite, în zona supravegheată. Un adult îi poate ajuta.

Pregătire și materiale

Tipărește fișa 6 și pregătește două cartonașe cu „joc de construcție” și „puzzle”. Identifică adultul principal și alternativa dacă este ocupat. Nu lăsa participanții să caute singuri sprijin în afara spațiului supravegheat.

Desfășurare

1. 5 min. Reamintește cele cinci idei anterioare: siguranță, pauză, întrebare, opțiuni, reparare. Copiii pot răspunde prin indicare; nu este un test cu note.
2. 8 min. Modelează două planuri: aleg activități separate în siguranță; dacă regula spațiului nu permite, cer adultului o alternativă. Nu declara că unul a câștigat.
3. 12 min. Copiii completează planul A și planul cu adult. Arată pe fișă ce ar spune și ce fac dacă primul adult este ocupat. Observatorii pot verifica un plan fictiv.
4. 10 min. Introdu schimbarea: unul amenință să strice jocul celuilalt. Opriți negocierea din poveste și alegeți sprijinul. Discutați de ce nu trebuie mai întâi o nouă încercare.
5. 5 min. Folosește ieșirea și evaluarea finală scurtă. Cere un pas sigur, nu recitarea tuturor lecțiilor. Încheie cu transferul și mesajul că ajutorul nu trebuie câștigat.

Adaptare și participare

I–II: trasează două drumuri cu desene, adultul scrie cererea. III–IV: adaugă alternativa pentru adultul ocupat și justifică oprirea. Observatorul alege drumul sigur al personajelor, fără negociere în pereche.

Nu desemna un elev „mediator” pentru amenințări. Dacă apare o dezvăluire reală, aplică protocolul din ghid, separat de evaluarea didactică.

Întrebări de reflecție

Pot rămâne colegi dacă aleg jocuri diferite? Când oprim discuția? Ce alternativă există dacă primul adult nu poate ajuta imediat?

Repere pentru răspunsuri

Plan A: jocuri diferite într-un loc permis și supravegheat. Plan B: „Nu reușim să alegem, ne ajuți să găsim o variantă?”. Dacă adultul este ocupat, rămân în zona sigură și cer sprijinul adultului de rezervă indicat înaintea activității. La amenințare, adultul intervine; nu trimite copilul să obțină singur acordul. Separarea sigură nu înseamnă excludere sau pedeapsă.

Evaluare formativă

• Planul A respectă refuzul și regulile de siguranță.
• Alternativa numește cum se cere ajutorul și ce se face între timp.
• La amenințare, oprește negocierea fără un număr obligatoriu de încercări.

La „insistăm până acceptă”, întreabă „Ce ne arată că trebuie să ne oprim?”. Oferă alternativa activităților separate sau a adultului. Verifică din nou folosind scena schimbată, fără a cere o promisiune de comportament.

Iris vrea jocul de construcție, iar Paul vrea puzzle. Au propus să schimbe la jumătate, dar niciunul nu dorește asta. Au voie să aleagă activități diferite, în zona supravegheată. Un adult îi poate ajuta.

1. Planul A: ce pot face Iris și Paul fără să se oblige unul pe altul?
2. Planul cu adult: ce spun, cui cer ajutorul și unde rămân în siguranță?
3. Dacă primul adult este ocupat, ce alternativă sigură au? Dacă apare o amenințare, ce se schimbă?

Întrebare de ieșire

Trebuie să încerce încă o negociere când cineva amenință? Alege următorul pas și explică-l.

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.