Conflicte, negociere și repararea relațiilor

Obiective de lucru

Distinge dezacordul negociabil de presiune sau excludere; justifică un răspuns prin fapte și îl revizuiește când apar informații despre siguranță.

Explicații și exemplu

Un dezacord privește cereri diferite; negocierea are sens numai când persoanele pot refuza și pot participa fără teamă. Excluderea repetată, amenințarea ori presiunea cer protecție, nu un compromis impus. Nu trebuie stabilită o etichetă sau intenția celuilalt înainte de a cere ajutor.

A. Doi colegi vor să prezinte același slide; amândoi pot propune alternative și pot refuza. B. Un elev este scos repetat din echipa de proiect după ce cere un rol; când întreabă, i se spune că va fi exclus și din celelalte activități dacă insistă. C. O colegă nu mai răspunde în grupul proiectului. Nu știm motivul.

Pregătire și materiale

Tipărește fișa 1. Nu deschide conversații reale ale clasei. Pregătește pe tablă trei categorii: negociere posibilă, sprijin necesar, informații insuficiente. Explică faptul că adultul poate fi solicitat în oricare categorie.

Desfășurare

1. 5 min. Anunță că se analizează numai situații fictive. Fiecare poate observa, scrie sau vorbi; nimeni nu trebuie să identifice situații din propria clasă.
2. 10 min. Modelează separarea faptului de interpretare la A: „Ambii cer rolul; pot spune nu”. Explică limitele negocierii și faptul că sprijinul poate fi cerut și fără certitudine.
3. 15 min. Elevii sortează cele trei scene pe fișă, singuri sau în perechi. Pentru fiecare notează indiciul, o informație lipsă și un pas. Nu joacă scena B și nu formulează amenințări noi.
4. 12 min. Introduce informația suplimentară: la A, unul condiționează accesul la fișier de renunțarea la rol. Cere revizuirea clasificării și o justificare. Discutați întrebările de reflecție.
5. 8 min. Folosește răspunsul de ieșire și feedbackul individual. Prezintă transferul ca verificare a unui traseu de sprijin, nu investigație între colegi.

Adaptare și participare

V–VI: evidențiază în text verbele concrete și oferă cele trei categorii tipărite. VII–VIII: cere două interpretări posibile la C și explicarea limitelor lor. Observatorul verifică argumentele scrise, fără dezbatere orală.

Nu organiza o dezbatere în care cineva trebuie să apere excluderea. O opinie greșită se corectează prin criterii, fără rușinarea autorului.

Întrebări de reflecție

Ce face posibil un refuz liber? Ce informație lipsește la C? Ce s-a schimbat la A când accesul la fișier a devenit condiționat?

Repere pentru răspunsuri

A permite inițial negociere; B cere sprijinul adultului, fără mediere automată între elevul exclus și cei care pun presiune. C nu dovedește dezinteres, vină ori pericol: o verificare neutră și posibilitatea sprijinului sunt adecvate. Noua informație la A introduce presiune asupra accesului la muncă; trebuie restabilit accesul și cerut sprijin, nu cedat rolul pentru liniște.

Evaluare formativă

• Justifică prin comportamente observabile, fără etichete personale.
• Distinge negocierea voluntară de presiunea din B.
• Revizuiește A după informația nouă și menține accesul la ajutor.

Dacă propune „să împartă vina”, cere faptele care ar susține asta. Reformulează întrebarea: „Ce protejează accesul la activitate acum?”. Reia cazul schimbat și cere un singur pas sigur, fără a dezbate identitatea elevului afectat.

A. Doi colegi vor să prezinte același slide; amândoi pot propune alternative și pot refuza. B. Un elev este scos repetat din echipa de proiect după ce cere un rol; când întreabă, i se spune că va fi exclus și din celelalte activități dacă insistă. C. O colegă nu mai răspunde în grupul proiectului. Nu știm motivul.

1. Pentru fiecare scenă A, B, C: categorie, indiciu și următorul pas. Ajutorul este permis în orice categorie.
2. La C, scrie o informație lipsă și o întrebare neutră, fără să presupui motivul tăcerii.
3. Informație nouă la A: accesul la fișier este condiționat de cedarea rolului. Ce revizuiești și de ce?

Întrebare de ieșire

Poate fi cerut sprijin înainte să fie stabilit dacă situația se numește bullying? Justifică printr-un criteriu.

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Obiective de lucru

Rescrie o intervenție online ca pauză fermă și neagresivă; stabilește condiții de reluare și schimbă planul când apare o amenințare.

Explicații și exemplu

O pauză în conversație oprește escaladarea, fără să șteargă obligațiile din proiect. Poți opri propriile răspunsuri și poți cere un cadru mai sigur. Nu poți obliga pe cineva să fie calm. O amenințare schimbă prioritatea: sprijin și protecție, nu revenirea rapidă în chat.

Într-un grup fictiv despre proiect apar mesajele: „N-ai pus partea ta!”; „Nici tu nu ai explicat ce vrei”; „Tot eu trebuie să fac tot?”. Mesajele vin tot mai repede, iar termenul proiectului se apropie. Până aici nu apar amenințări.

Pregătire și materiale

Tipărește fișa 2. Conversația este fictivă, pe hârtie; nu este nevoie de telefon sau cont. Verifică adultul de sprijin și alternativa lui. Nu cere elevilor să prezinte mesajele proprii.

Desfășurare

1. 5 min. Stabilește regula: analizăm textul, nu îl interpretăm prin strigăte. Elevii pot lucra individual sau pot observa un exemplu scris de adult.
2. 10 min. Modelează: „Opresc răspunsurile acum. Discuția nu clarifică sarcina. Propun să reluăm la atelier, cu profesorul, dacă putem discuta fără atacuri”. Explică limita și continuitatea sarcinii.
3. 15 min. Elevii rescriu un mesaj și construiesc planul: ce opresc, ce limită formulează, cine ajută, unde și când verifică reluarea. În perechi voluntare verifică planul cu trei criterii.
4. 12 min. Adaugă informația: apare amenințarea publicării unei imagini personale. Elevii modifică planul pentru sprijin imediat. Nu redactează amenințarea și nu caută imagini.
5. 8 min. Folosește ieșirea pentru a verifica dacă protecția este independentă de calm. Încheie cu transferul și alternativa integral fictivă.

Adaptare și participare

V–VI: oferă începuturile de propoziție și citește schimbarea separat. VII–VIII: cere verificarea efectelor asupra accesului la proiect și un plan de continuitate. Observatorul compară două mesaje, fără simulare de chat.

Nu cere acces la telefon, conturi sau conversații personale. La relatarea unei amenințări reale, oprește exercițiul pentru persoana respectivă și urmează traseul de sprijin din ghid.

Întrebări de reflecție

Ce controlează autorul mesajului și ce nu poate impune celorlalți? Cum rămâne sarcina clară în pauză? Ce face inutilă o nouă rundă de negociere?

Repere pentru răspunsuri

Planul poate prevedea oprirea propriilor răspunsuri, un rezumat neutru al sarcinii și verificarea reluării la atelier cu adultul. Nu este suficient „nu mai scrieți” și nu este acceptabilă amenințarea cu excluderea. La imaginea personală, elevul cere sprijin adultului; nu negociază publicarea, nu redistribuie materialul și nu este obligat să răspundă. Eventuala păstrare a dovezilor se gestionează cu adultul potrivit, fără expunere în grup.

Evaluare formativă

• Mesajul conține oprire și limită fără atac personal.
• Planul are cadru de reluare și adult de sprijin.
• La amenințare, înlocuiește negocierea cu protecție și ajutor.

La „te blochez din proiect dacă nu taci”, cere rescrierea despre propria acțiune și despre sprijin: „Eu opresc… Am nevoie de… Cer ajutor…”. Testează dacă sarcina poate continua fără a exclude un coleg.

Într-un grup fictiv despre proiect apar mesajele: „N-ai pus partea ta!”; „Nici tu nu ai explicat ce vrei”; „Tot eu trebuie să fac tot?”. Mesajele vin tot mai repede, iar termenul proiectului se apropie. Până aici nu apar amenințări.

1. Rescrie o intervenție ca mesaj de pauză: propria oprire, limită și cerere de sprijin.
2. Planul de revenire: unde, când se verifică, cu cine și ce se întâmplă cu sarcina între timp?
3. Apare o amenințare cu o imagine personală. Ce schimbi în plan și ce NU redistribui?

Întrebare de ieșire

Un coleg este încă foarte supărat. Ce sprijin poate primi înainte să se liniștească?

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Obiective de lucru

Distinge pozițiile de interesele posibile; formulează întrebări neutre și revizuiește opțiunile când apar constrângeri noi.

Explicații și exemplu

Poziția este o soluție cerută, de exemplu ora 16. Interesul poate fi accesul la un instrument sau timpul disponibil. O ipoteză nu devine fapt doar fiindcă pare logică. Întrebarea clarifică fără a obliga la explicații intime. Unele constrângeri cer altă organizare, nu concesii nesigure.

Echipa unui afiș cere o întâlnire. Alex propune ora 16, Dana ora 18. Inițial nu știm motivele. Apoi aflăm: Alex are acces la imprimantă doar până la 17; Dana poate ajunge în spațiul de lucru abia la 18. Nu trebuie explicate alte detalii personale.

Pregătire și materiale

Tipărește fișa 3. Scrie pe tablă două coloane: cerere observabilă / ipoteză despre nevoie. Citește motivele personajelor după formularea ipotezelor. Nu cere programul personal al elevilor.

Desfășurare

1. 5 min. Prezintă cele două ore fără motive. Invită ipoteze despre organizare, nu despre caracterul personajelor. Elevii pot scrie sau observa.
2. 10 min. Modelează diferența dintre „Dana cere ora 18” și „poate are o constrângere de program”. Formulează întrebarea „Ce condiție trebuie să respecte întâlnirea ca să poți participa?”.
3. 15 min. Elevii desenează două poziții și două interese posibile, apoi o întrebare pentru fiecare. Citește informațiile despre imprimantă și acces. Ei revizuiesc ipotezele și propun o opțiune.
4. 12 min. Discutați o nouă limită: nu există transport sigur după întâlnire. Eliminați opțiunile nesigure; analizați împărțirea sarcinii sau alt interval cu adultul, fără solicitarea unor justificări intime.
5. 8 min. Verifică ieșirea și cere diferența dintre o afirmație și o ipoteză. Prezintă transferul pe organizarea unei sarcini fictive sau reale, fără colectare de orare.

Adaptare și participare

V–VI: folosesc începuturile „cere”, „poate”, „aș întreba”. VII–VIII: compară două soluții prin acces și siguranță. Observatorul desenează harta personajelor; nu trebuie să divulge propriile constrângeri.

Acceptă „nu pot explica mai mult”. Nu confunda lipsa detaliilor personale cu lipsa unui motiv legitim; sprijinul adultului poate clarifica organizarea fără expunerea persoanei.

Întrebări de reflecție

Ce știm din text și ce presupunem? Ce întrebare permite și un răspuns limitat? Care constrângere nu se rezolvă prin „cedăm fiecare puțin”?

Repere pentru răspunsuri

Interesele documentate după clarificare sunt accesul la imprimare și posibilitatea participării. Variante: pregătirea fișierului înainte de 17 cu acordul echipei, contribuții separate sau alt interval sigur negociat cu adultul. Nu presupune acces digital acasă; opțiunea pe hârtie rămâne posibilă. Ora 17 nu este automat compromis bun: poate exclude ambele nevoi. Siguranța transportului nu se schimbă pentru conveniența grupului.

Evaluare formativă

• Separă cererea observabilă de interesul ipotetic.
• Întrebarea nu impune dezvăluirea unui motiv privat.
• Revizuiește opțiunea după informații și exclude varianta nesigură.

Dacă scrie „Dana este dezorganizată”, cere înlocuirea etichetei cu cererea din text. Întreabă ce informație ar permite alegerea. Revino la o singură întrebare neutră și verifică dacă poate primi răspuns fără detalii personale.

Echipa unui afiș cere o întâlnire. Alex propune ora 16, Dana ora 18. Inițial nu știm motivele. Apoi aflăm: Alex are acces la imprimantă doar până la 17; Dana poate ajunge în spațiul de lucru abia la 18. Nu trebuie explicate alte detalii personale.

1. Desenează două poziții și două interese POSIBILE. Ce întrebare ar verifica fiecare ipoteză?
2. După răspunsurile despre imprimantă și acces: ce ipoteză schimbi? Propune o opțiune realizabilă.
3. Nu există transport sigur după întâlnire. Ce opțiune elimini și ce alternativă verifici cu adultul?

Întrebare de ieșire

„Ora 17 este la mijloc, deci este corectă.” Ce informație arată că această concluzie poate fi greșită?

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Obiective de lucru

Construiește trei opțiuni comparabile; redactează un acord cu responsabilități, termen intermediar și revizuire când resursele se schimbă.

Explicații și exemplu

Un acord de lucru are valoare dacă poate fi înțeles și încercat: cine face ce, cu ce resurse și când verificăm. Mai multe opțiuni ne ajută să evităm acceptarea primei idei sub presiune. Revizuirea nu înseamnă eșec. Accesul la sarcină și siguranța nu sunt monedă de schimb.

O echipă de trei elevi pregătește un afiș: text, desen și verificare. Au două sesiuni în clasă. Vor o verificare intermediară la sfârșitul primei sesiuni. Nu toți au acces la un calculator acasă și nimeni nu este obligat să lucreze online.

Pregătire și materiale

Tipărește fișa 4. Sunt suficiente hârtia și creionul; nu este necesară conectarea la internet. Pregătește o listă cu criteriile acces, efort și verificare. Nu cere semnături sau promisiuni de la elevi.

Desfășurare

1. 5 min. Clarifică produsul și resursele: două sesiuni în clasă, hârtie și creioane. Elevii pot lucra singuri pe cazul fictiv sau în grupuri voluntare.
2. 10 min. Modelează o opțiune pe roluri și criteriul accesului. Explică de ce „cel mai rapid face tot” nu garantează participarea și învățarea celorlalți.
3. 15 min. Elevii construiesc trei opțiuni, compară accesul și efortul, apoi redactează acordul. Precizează responsabilități, rezultat intermediar și moment de verificare. Nu folosesc numele colegilor reali.
4. 12 min. Introduce schimbarea: un personaj lipsește în a doua sesiune. Grupul revizuiește acordul fără sancțiuni inventate, distribuind responsabilitățile și cerând sprijin pentru o soluție echitabilă.
5. 8 min. Evaluează acordul prin criteriile de pe fișă. Cere o informație lipsă și o revizuire justificată. Prezintă transferul ca încercare mică, voluntară.

Adaptare și participare

V–VI: oferă rolurile text, desen, verificare și un model de termen. VII–VIII: solicită justificarea repartizării efortului și alternativa la absență. Observatorul verifică acordul fictiv, fără a intra într-o negociere de grup.

Nu folosi popularitatea, viteza sau rezultatele școlare pentru atribuirea rolurilor. Un refuz poate semnala o limită sau o nevoie de sprijin; verifică fără expunere publică.

Întrebări de reflecție

Poate participa fiecare fără resurse personale suplimentare? Ce rezultat vedem la verificarea intermediară? Ce schimbăm dacă planul nu mai este realizabil?

Repere pentru răspunsuri

Opțiuni: roluri fixe cu verificare în comun; rotație la jumătatea sesiunii; pereche pe text și desen, al treilea verifică, apoi schimbă. Acord posibil: „P1 schițează textul, P2 desenează, P3 verifică cerințele; la finalul sesiunii 1 compară schița cu cerințele; în sesiunea 2 toți revizuiesc”. Dacă unul lipsește, se ajustează sarcinile cu adultul, fără condiționarea participării de dispozitive sau muncă suplimentară nerealistă.

Evaluare formativă

• Există trei opțiuni și un criteriu explicit de comparație.
• Acordul precizează sarcini, resurse și termen intermediar.
• Revizuirea răspunde informației noi fără excludere.

La „fiecare ajută cât poate”, cere un produs observabil pentru fiecare rol și un moment de verificare. Dacă soluția presupune calculator acasă, solicită o variantă accesibilă cu resursele din scenariu.

O echipă de trei elevi pregătește un afiș: text, desen și verificare. Au două sesiuni în clasă. Vor o verificare intermediară la sfârșitul primei sesiuni. Nu toți au acces la un calculator acasă și nimeni nu este obligat să lucreze online.

1. Scrie trei opțiuni de organizare. Alege una folosind criteriile acces și efort.
2. Acord: roluri și sarcini; resurse; rezultat la finalul sesiunii 1; momentul revizuirii.
3. Un personaj lipsește în sesiunea 2. Cum revizuiești acordul și ce sprijin ceri?

Întrebare de ieșire

Ce element observabil arată dacă acordul funcționează, dincolo de „ne înțelegem bine”?

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Obiective de lucru

Formulează o asumare fără justificare acuzatoare; propune corectarea unei informații la publicul relevant și respectă limitele persoanei afectate.

Explicații și exemplu

Asumarea numește ce am făcut și efectul observabil. Dacă am răspândit o informație greșită, repararea poate include corectarea ei la cei care au primit-o, fără a o amplifica inutil. Persoana afectată poate refuza discuția sau iertarea. Repararea nu cumpără reluarea relației.

În grupul fictiv al unei echipe, Teo scrie că Rina nu a contribuit deloc. Ulterior găsește în mapa comună schița făcută de Rina înainte de termen. Trei colegi au citit mesajul. Rina spune că nu dorește acum o discuție separată.

Pregătire și materiale

Tipărește fișa 5. Folosește numai conversația fictivă; nu cere exemple despre reputația colegilor. Pregătește două titluri pe tablă: corectăm faptele / nu obligăm iertarea.

Desfășurare

1. 5 min. Anunță că nimeni nu trebuie să relateze un incident propriu. Prezintă faptele și cere diferența dintre informația transmisă și ceea ce s-a verificat.
2. 10 min. Modelează o asumare: „Am scris că nu ai contribuit fără să verific mapa. Informația era greșită”. Nu inventa ce simte Rina și nu adăuga „dar trebuia să îmi spui”.
3. 15 min. Elevii redactează o corectare pentru cei trei colegi și un plan proporțional de reparare. Precizează ce nu este necesar să publice. Aleg o schimbare de comportament pentru viitor.
4. 12 min. Introduce informația: unul dintre colegi a repetat afirmația altui membru al echipei. Revizuiți destinatarii corectării cu sprijinul adultului, fără distribuire către întreaga școală.
5. 8 min. Verifică ieșirea: respectul pentru refuz nu împiedică îndreptarea faptelor. Oferă feedback asupra acțiunii concrete și a limitei divulgării. Prezintă transferul fictiv.

Adaptare și participare

V–VI: separă prin subliniere acțiunea, efectul și repararea. VII–VIII: justifică aria corectării și riscul amplificării. Observatorul compară două formulări, fără a juca rolul persoanei acuzate.

Nu transforma lecția în medierea unui incident din grup. Dacă un participant indică un caz real, discută separat cu adultul responsabil, fără o cerere publică de scuze.

Întrebări de reflecție

Cine trebuie să primească informația corectă? Ce detalii nu este nevoie să repetăm? Ce poate face Teo chiar dacă Rina nu vrea să discute?

Repere pentru răspunsuri

Corectare posibilă: „Afirmația mea despre lipsa contribuției Rinei era greșită. Schița ei era în mapă înainte de termen. Nu am verificat înainte să scriu”. Se corectează către cei care au primit afirmația, cu discreție și sprijin dacă aria nu este clară. Nu se distribuie date personale sau capturi. Rina poate păstra distanța. Prevenire: verificarea mapei și o întrebare neutră înainte de acuzație.

Evaluare formativă

• Asumarea nu mută vina asupra Rinei.
• Repararea corectează faptele la destinatarii relevanți fără amplificare.
• Planul respectă refuzul discuției și propune prevenire.

Dacă propune „îi cer să mă ierte în fața tuturor”, întreabă „Ce efect concret repară asta și ce presiune adaugă?”. Cere înlocuirea cu o corectare factuală și verifică destinatarii necesari.

În grupul fictiv al unei echipe, Teo scrie că Rina nu a contribuit deloc. Ulterior găsește în mapa comună schița făcută de Rina înainte de termen. Trei colegi au citit mesajul. Rina spune că nu dorește acum o discuție separată.

1. Scrie asumarea lui Teo: acțiune și efect, fără „dar tu”.
2. Redactează corectarea pentru cei care au primit afirmația. Ce detalii nu redistribui?
3. Afirmația a ajuns la încă un membru. Cum adaptezi repararea și cum respecți „nu vreau să discut acum”?

Întrebare de ieșire

Ce acțiune concretă rămâne posibilă chiar dacă Rina nu îl iartă acum pe Teo?

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.

Obiective de lucru

Stabilește o limită de negociere și un plan alternativ cu adult; diferențiază lipsa acordului de o situație nesigură și revizuiește răspunsul.

Explicații și exemplu

Acordul nu poate fi garantat. Uneori folosim o regulă comună, solicităm un adult sau alegem activități separate sigure. Nu este obligatoriu să negociem până cedează cineva. Amenințarea, abuzul sau riscul cer protecție imediată, chiar dacă nu a existat nicio încercare de acord.

Două persoane dintr-o echipă vor prezentarea finală. Au analizat împărțirea și rotația, dar nu acceptă niciuna. Sarcina continuă a doua zi. Profesorul poate clarifica regula de repartizare; până atunci pot pregăti separat materialele fără a bloca accesul celuilalt.

Pregătire și materiale

Tipărește fișa 6. Verifică traseul de sprijin din instituție și adultul de rezervă. Nu transforma cele două încercări din scenariu într-o regulă obligatorie. Pregătește un model de rezumat factual, fără date despre elevi reali.

Desfășurare

1. 5 min. Recapitulează prin cazul fictiv: ce știm, ce s-a încercat și ce rămâne posibil. Participanții pot observa; nu trebuie să demonstreze mediere în fața grupului.
2. 10 min. Modelează un rezumat: „Am încercat două opțiuni, nu avem acord. Putem pregăti materialele separat și cerem clarificarea regulii”. Separă relatarea faptelor de atribuirea vinei.
3. 15 min. Elevii construiesc planul A și alternativa cu adult: limita de negociere, sarcina între timp, cererea concretă și traseul dacă primul adult nu răspunde. Aplică criteriile pe fișă.
4. 12 min. Adaugă: unul blochează accesul celuilalt la material și îl amenință. Cere schimbarea planului spre protecție, fără o a treia negociere. Discutați de ce numărul încercărilor nu este criteriu de siguranță.
5. 8 min. Folosește ieșirea și evaluarea finală scurtă. Cere o justificare și o revizuire, nu un angajament personal. Prezintă transferul și alternativa integral fictivă.

Adaptare și participare

V–VI: oferă modelul „Am încercat… Nu avem acord… Ne puteți ajuta cu…?”. VII–VIII: cere o limită explicită și continuitatea sarcinii. Observatorul verifică un plan scris de formator, fără a negocia cu colegi.

Nu anunța un „câștigător moral” și nu cere reconciliere publică. Protecția, accesul și limitele rămân relevante chiar când relația nu se reia.

Întrebări de reflecție

Ce poate continua în siguranță fără acord asupra rolului? Ce cerere concretă adresăm adultului? Când renunțăm la încă o rundă de negociere?

Repere pentru răspunsuri

Plan A: pregătire separată fără blocarea accesului, apoi clarificarea regulii de către adult înainte de prezentare. Plan B: rezumat factual al opțiunilor și cerere de sprijin; dacă primul adult nu este disponibil, traseul de rezervă stabilit de instituție. La amenințare se oprește negocierea, se păstrează distanța sigură și se cere protecție. Nu se cere elevului să dovedească abuzul sau să medieze singur.

Evaluare formativă

• Planul păstrează accesul la sarcină și respectă refuzul.
• Cererea către adult este concretă și are alternativă de sprijin.
• Informația despre amenințare schimbă imediat prioritatea.

La „mai încercăm până acceptă”, cere criteriul de oprire și efectul asupra refuzului. Invită un rezumat neutru de două propoziții și un pas către adult. Verifică din nou cazul schimbat; nu nota personalitatea sau maturitatea elevului.

Două persoane dintr-o echipă vor prezentarea finală. Au analizat împărțirea și rotația, dar nu acceptă niciuna. Sarcina continuă a doua zi. Profesorul poate clarifica regula de repartizare; până atunci pot pregăti separat materialele fără a bloca accesul celuilalt.

1. Plan A: ce pot face până la clarificarea rolului și când opresc negocierea?
2. Alternativa cu adult: rezumat factual, cerere concretă, persoană de sprijin și variantă dacă nu este disponibilă.
3. Apare blocarea accesului și o amenințare. Ce schimbi imediat și de ce?

Întrebare de ieșire

Cele două încercări din poveste sunt o condiție pentru a primi ajutor? Explică printr-un criteriu de siguranță.

Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.