Fișele participanților · I–IV
Fișa acestei lecții, cu exerciții și întrebare de ieșire.
Se încarcă programele…
Pregătirepentru viațăDescopăr. Înțeleg. Pot.
PREGĂTIRE PENTRU VIAȚĂ · 01
Detectivii de Emoții
Copiii învață să observe și să numească emoțiile, să distingă trăirile de comportamente, să aleagă reacții sigure și să ceară sprijin.
Învățare prin situații cotidiene,
dialog și activități practice.
Emoții și relațiiMaterialele cursului
Deschide lecțiile de mai jos pentru fișa corespunzătoare, activități, explicații și reperele formatorului.
Pentru participanți
Fișele participanților · I–IV
Pentru formator
Ghidul formatorului · I–IV
Atelierul Detectivii de Emoții · selecție didactică (7 diapozitive)
Descoperă atelierul · video
Atelierul Detectivii de Emoții · aproximativ 5 minute · introducere pentru clasele I–IV.
Material din proiectul Ami-Moti, prezentat de canalul ProiectulNațional. Vizionarea este opțională și poate fi însoțită de un adult.
Playerul YouTube se încarcă odată cu pagina. Videoclipul pornește când apeși Play. Se aplică politica de confidențialitate a serviciului extern.
Deschide pe YouTube (în filă nouă) ↗ÎNȚELEGERE ȘI APLICARE
Despre program
Copiii învață să observe și să numească emoțiile, să distingă trăirile de comportamente, să aleagă reacții sigure și să ceară sprijin. Conținutul este construit pentru activități ghidate de un adult, cu exemple cotidiene și participare fără presiune.
În viața de zi cu zi
Exersăm numirea emoțiilor, verificarea presupunerilor și alegerea unei reacții sigure, inclusiv cererea de sprijin atunci când este nevoie.
CE NE PROPUNEM SĂ EXERSĂM
Obiective
- Copilul numește emoții posibile în situații fictive și recunoaște că ele pot diferi între persoane.
- Descrie un indiciu corporal fără a-l considera dovadă sigură a unei emoții.
- Distinge într-un exemplu ce s-a observat de ceea ce s-a presupus.
- Exersează o pauză și alege o acțiune care nu rănește.
- Formulează o nevoie, o cerere de ajutor și o alternativă dacă primul adult nu răspunde.
PAS CU PAS
Lecțiile programului
Deschide o lecție pentru a vedea ce explorăm și cum exersăm.
01Emoțiile au nume
Ce explorăm
Emoțiile sunt trăiri pe care le putem observa și numi. Unele sunt plăcute, altele greu de dus. Nu alegem mereu ce apare, dar putem învăța ce facem mai departe. Furia nu este același lucru cu lovirea: prima este o emoție, a doua este o acțiune. O față nu ne spune sigur ce simte cineva; întrebăm și ascultăm. În aceeași situație, doi copii pot simți diferit.
Obiectiv
Numește cel puțin trei emoții posibile în situații ilustrate și distinge emoția de acțiune.
Situație de explorat
Mara intră în clasă și vede un pachet pe catedră. Zâmbește: poate este jocul promis. Află că pachetul aparține altei clase și îi cad umerii. Un coleg îi spune: „Nu ai voie să fii tristă pentru atât!” Mara tace. Învățătoarea întreabă: „Ai vrea să ne spui ce simți sau preferi să alegi o imagine?” Mara alege tristețea. Mai târziu, colegii o invită la un joc și ea simte și bucurie. Tristețea nu a făcut-o un copil rău și nu a durat la fel tot timpul.
Activitate practică
- În perechi, distribuiți trei scene: primesc o invitație; pierd un creion; aud un zgomot neașteptat. Copiii aleg emoții posibile și explică un indiciu. Acceptați alternative argumentate.
- Jucați „Simt sau fac?”: sunt furios, țip, mă bucur, cer ajutor, sunt trist. Sortați emoțiile și acțiunile. Discutați o alegere sigură pentru fiecare emoție dificilă.
Materiale și fișa de lucru
Ghidul formatorului · I–IV
Ghid: paginile 3–4; pregătire, desfășurare, evaluare și transfer.
Atelierul Detectivii de Emoții · diapozitivul 4
Observă, numește, acționează. Folosiți un personaj fictiv, nu cereți dezvăluiri personale.
Emoțiile — carte de referință
Pagina PDF 30: reper pentru formator; acceptați mai multe emoții posibile.
Ghidul formatorului · 40 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 1, creioane și cinci cartonașe scrise de adult: bucurie, tristețe, furie, teamă, surpriză. Nu se folosesc fotografii ale copiilor și nu se cere recunoașterea unei emoții certe dintr-o față.
Desfășurare
- 5 min. Prezintă dreptul de a spune „pas”. Citește povestea Marei din curriculum și explică sensul cuvintelor de pe cartonașe, fără ierarhia emoții bune/rele.
- 8 min. Modelează două emoții posibile când un personaj primește o invitație. Spune ce informație lipsește. Arată că „sunt furios” descrie o trăire, iar „arunc” o acțiune.
- 12 min. Citește scenele de pe fișă: invitație, creion pierdut, zgomot. Copiii aleg cuvinte, desenează sau dictează. În perechi voluntare explică un indiciu, acceptând o altă interpretare.
- 10 min. Sortați cele cinci enunțuri simt/fac. Cere o acțiune sigură când personajul este trist sau furios. Reformulează fără să interzici emoția.
- 5 min. Folosește întrebarea de ieșire. Invită un răspuns prin indicare și explică transferul pe o poveste, fără dezvăluiri personale.
Adaptare și participare
I–II: adultul citește; copilul indică sau desenează. III–IV: adaugă un indiciu și o întrebare. Observatorul sortează numai enunțurile, fără joc de rol.
Nu atribui colegilor emoții după fețe și nu evalua sinceritatea răspunsului. Se poate răspunde „nu știm încă”.
Întrebări de reflecție
Poate o invitație să aducă și bucurie, și teamă? Ce putem întreba în loc să ghicim? Furia ne obligă să lovim?
Repere pentru răspunsuri
Sunt posibile bucuria ori nesiguranța la invitație, tristețea ori frustrarea pentru creion și surpriza ori teama la zgomot. Nu este un barem de emoții unice. „Sunt furios”, „mă bucur”, „sunt trist” se referă la emoții; „țip”, „cer ajutor” la acțiuni. Cererea de sprijin este posibilă pentru orice emoție.
Evaluare formativă
- Numește trei emoții posibile, cu sprijin de vocabular dacă este necesar.
- Distinge cel puțin o emoție de o acțiune.
- Acceptă o alternativă și propune o acțiune care nu rănește.
La „tristețea este rea”, separă disconfortul de valoarea copilului. Arată două cartonașe, recitește o scenă și cere o acțiune sigură, fără corectarea trăirii.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
Trei personaje: unul primește o invitație; altul pierde un creion; al treilea aude un zgomot neașteptat. Nu știm încă ce simte fiecare.
- Alege emoții posibile pentru cele trei scene. Cuvinte de ajutor: bucurie, tristețe, furie, teamă, surpriză.
- Scrie S pentru simt și F pentru fac: sunt furios; țip; mă bucur; cer ajutor; sunt trist.
- Alege o scenă. Ce poate face personajul fără să rănească și ce l-ai putea întreba?
Întrebare de ieșire
Doi copii pot simți diferit când primesc aceeași invitație? Dă un exemplu.
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 2 minute, alege trei cuvinte pentru emoțiile unui personaj dintr-o poveste și un ajutor posibil. Nu trebuie să raportezi ce ai simțit tu.
02Corpul îmi dă indicii
Ce explorăm
Uneori observăm că inima bate mai repede, mâinile se încordează sau apar lacrimi. Aceste indicii pot însoți emoții diferite și pot avea și alte cauze. După alergare, inima bate repede fără să fim speriați. Nu folosim desenul corpului pentru a pune diagnostice. Scara mic–mediu–mare arată cum descrie fiecare propria experiență, nu cât de „cuminte” este.
Obiectiv
Identifică un indiciu corporal posibil și estimează intensitatea unei emoții folosind o scară simplă.
Situație de explorat
Înainte să citească în fața clasei, Daria simte că îi transpiră palmele. Se gândește: „Poate mi-e teamă să greșesc.” La sport, observă din nou inima bătând repede, dar de această dată tocmai a alergat și este veselă. Daria înțelege că un semnal poate apărea în situații diferite. În ziua următoare îi spune învățătoarei: „Am emoții mari înainte să citesc. Putem începe cu două rânduri?” Împreună găsesc un prim pas.
Activitate practică
- Copiii lucrează pe un personaj fictiv: înainte de spectacol, după alergare, după o veste plăcută. Desenează indicii posibile și compară contextele. Nu interpretează desenele colegilor.
- Prezentați scara mic–mediu–mare. În perechi, un copil alege intensitatea pentru un personaj și celălalt întreabă „Ce sprijin ar putea cere?”. Nu există un nivel obligatoriu.
Materiale și fișa de lucru
Fișele participanților · I–IV
Fișa acestei lecții, cu exerciții și întrebare de ieșire.
Ghidul formatorului · I–IV
Ghid: paginile 5–6; pregătire, desfășurare, evaluare și transfer.
Atelierul Detectivii de Emoții · diapozitivul 4
Observarea indiciilor corpului: același indiciu poate avea cauze diferite.
Ghidul formatorului · 38 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 2, hârtie pentru desenul unui personaj și creioane. Scrie mic–mediu–mare. Nu măsura pulsul, nu atinge corpul elevilor și nu cere o scanare corporală personală.
Desfășurare
- 5 min. Citește povestea Dariei. Precizează că vom desena un personaj inventat, nu o hartă a simptomelor unui coleg.
- 8 min. Compară pe tablă inima care bate repede înainte de citire și după alergare. Cere contextul înainte de a numi o emoție posibilă.
- 12 min. Copiii desenează personajul sau scriu zona corpului și un indiciu pentru trei contexte. Apoi aleg o intensitate posibilă pe fișă, fără nivel corect impus.
- 8 min. În perechi voluntare, unul descrie alegerea personajului, celălalt întreabă ce sprijin ar ajuta. Schimbați contextul și observați dacă explicația se schimbă.
- 5 min. Verifică dacă indiciul este tratat ca posibilitate, nu diagnostic. Citește transferul și alternativa fără desen.
Adaptare și participare
I–II: desenează sau indică pe propriul desen fictiv; adultul scrie. III–IV: formulează două cauze posibile. Observatorul compară numai textele, fără desen corporal.
Nu interpreta culorile, locul sau mărimea desenului ca diagnostic. Nu cere detalii despre sănătate în grup.
Întrebări de reflecție
Înseamnă inima rapidă întotdeauna teamă? Cine poate spune cât de mare este emoția? Ce sprijin poate fi cerut fără o explicație completă?
Repere pentru răspunsuri
Alergarea și așteptarea citirii pot avea un indiciu asemănător. Un desen nu dovedește o emoție sau o problemă medicală. Intensitatea este ipotetică pentru personaj; acceptă mic, mediu sau mare dacă explicația are sens. Dacă un copil semnalează o problemă fizică reală, urmează procedura de sprijin, nu o interpreta ca exercițiu despre emoții.
Evaluare formativă
- Descrie un indiciu posibil.
- Compară două contexte fără a pune un diagnostic.
- Leagă intensitatea aleasă de o cerere de sprijin.
La „sigur îi este frică”, adaugă informația „tocmai a alergat”. Cere o nouă explicație și întreabă ce nu știm încă.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
Daria observă palme transpirate înainte de citire și o inimă care bate repede după alergare. La o veste plăcută, un alt personaj simte multă energie.
- Desenează un personaj sau scrie un indiciu posibil în fiecare dintre cele trei situații.
- Alege mic / mediu / mare pentru emoția unui personaj. De ce este doar o posibilitate?
- Ce sprijin ar putea cere? Completează: „M-ar ajuta să…”
Întrebare de ieșire
Același indiciu corporal poate avea explicații diferite? Arată două contexte.
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 2 minute, compară două situații ale unui personaj cu același indiciu. Spune ce ai întreba. Nu urmări corpul altor persoane.
03Situația, gândul și emoția
Ce explorăm
Situația este ceea ce putem descrie: „Colega nu mi-a răspuns.” Gândul este felul în care explicăm: „Nu mă mai place.” Un gând nu este automat un fapt. Putem căuta alte explicații și putem întreba. Asta nu înseamnă că toate problemele sunt doar în mintea noastră: când cineva ne rănește, cerem sprijin. Emoțiile pot avea mai multe cauze, iar schema este doar un ajutor pentru conversație.
Obiectiv
Separă ceea ce s-a observat de o presupunere și formulează o explicație alternativă.
Situație de explorat
Luca îi face cu mâna prietenului său, care trece mai departe. Luca se întristează și gândește: „Nu mai vrea să fie prieten cu mine.” Se pregătește să îl evite. Învățătoarea îl întreabă ce a văzut exact. Luca răspunde: „Nu mi-a făcut cu mâna.” Mai târziu află că prietenul se grăbea la cabinet și nu îl observase. Dacă explicația ar fi rămas neclară, Luca ar fi putut întreba: „Te-am salutat și nu știu dacă m-ai văzut.”
Activitate practică
- În echipe mici, analizați: un coleg râde în spatele meu; cineva nu mă alege primul în echipă; un adult vorbește scurt. Notați ce știm și două explicații posibile. Nu scuzați comportamente explicit agresive.
- Exersați întrebări neutre: „Ai auzit ce am spus?”, „Poți să îmi explici?”. Adultul modelează acceptarea unui răspuns și a incertitudinii.
Materiale și fișa de lucru
Fișele participanților · I–IV
Fișa acestei lecții, cu exerciții și întrebare de ieșire.
Ghidul formatorului · I–IV
Ghid: paginile 7–8; pregătire, desfășurare, evaluare și transfer.
Ghidul formatorului · 40 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 3 și două foi intitulate „Am observat” și „M-am gândit”. Nu folosi exemple din conflictele reale ale clasei. În povestea lui Luca, citește explicația prietenului după ipotezele copiilor.
Desfășurare
- 5 min. Citește doar începutul: Luca salută, prietenul nu răspunde. Cere ce s-a văzut, fără a ghici intenția.
- 10 min. Modelează: „Nu a făcut cu mâna” este observație; „nu mă place” este explicație. Emoția lui Luca este luată în serios chiar dacă motivul nu este cunoscut.
- 12 min. Copiii sortează enunțurile de pe fișă și propun două explicații pentru salut. Apoi lucrează pe scenele râsului din spate și ale adultului care vorbește scurt.
- 8 min. Exersați o întrebare neutră. Citește informația că prietenul nu îl observase. Copiii revizuiesc explicația fără să fie obligați să retragă emoția.
- 5 min. Verifică un fapt, o presupunere și o întrebare. Reamintește că agresiunea explicită cere sprijin și nu explicații scuzatoare.
Adaptare și participare
I–II: două coloane desenate, răspuns dictat. III–IV: două explicații și o informație lipsă. Observatorul sortează cartonașele adultului, fără dialog.
Nu folosi exercițiul pentru a spune că o problemă reală este „doar în mintea copilului”.
Întrebări de reflecție
Ce ar putea vedea un observator? Ce am adăugat noi în minte? Putem rămâne triști și totuși să nu știm motivul?
Repere pentru răspunsuri
Observație: prietenul a trecut fără să facă cu mâna. Ipoteze: nu a observat salutul, se grăbea, nu a putut răspunde; nu le declarăm fapte. „Te-am salutat; m-ai văzut?” verifică fără acuzație. Râsul din spate nu dovedește singur batjocură; o insultă explicită nu trebuie negată prin inventarea unei explicații pozitive.
Evaluare formativă
- Separă observația de explicație.
- Propune două ipoteze, nu un verdict.
- Formulează o întrebare și revizuiește după răspuns.
La „sigur nu îl mai place”, cere să arate cuvintele din poveste care dovedesc aceasta. Înlocuiește „sigur” cu „poate” și modelează întrebarea.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
Luca face cu mâna; prietenul trece mai departe. Luca gândește „nu mă mai place”. Formatorul va citi informația nouă după ce propui explicații.
- Separă: „nu a făcut cu mâna” / „nu mă place”. Care este observația și care este presupunerea?
- Propune două explicații posibile și o întrebare neutră.
- După informația nouă, ce schimbi? Pentru un râs auzit în spate, ce ai verifica înainte de a concluziona?
Întrebare de ieșire
„Adultul a vorbit scurt, deci este supărat pe mine.” Ce știm și ce presupunem?
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 3 minute, ia o scenă dintr-o poveste și separă ce ai văzut în text de ce ai presupus. Poți păstra întrebarea fără răspuns.
04Aceeași întâmplare, emoții diferite
Ce explorăm
Nu trăim toți o întâmplare la fel. Un copil poate fi încântat de un joc nou, altul nesigur fiindcă nu știe regulile. Empatia începe cu interesul pentru experiența celuilalt. Nu avem obligația să simțim identic și nu știm sigur emoția din expresia feței. Întrebăm, ascultăm și respectăm răspunsul sau dorința de a nu vorbi.
Obiectiv
Propune două perspective posibile și formulează o întrebare de ascultare fără a impune propria interpretare.
Situație de explorat
Clasa merge într-o excursie. Ina sare de bucurie pentru că îi place să exploreze. Paul stă deoparte: nu a mai călătorit fără familie și nu știe cu cine va sta în autocar. Ina spune la început: „Cum să nu fii fericit?” Apoi se oprește și întreabă: „Ce ai vrea să știi înainte să plecăm?” Paul cere să vadă programul și să afle unde îi poate găsi pe adulți. Ina îl ascultă fără să îi promită că totul va fi perfect.
Activitate practică
- Perechile primesc aceeași întâmplare și două roluri: spectacol, schimbarea locului în bancă, joc de echipă. Fiecare formulează o perspectivă posibilă și o întrebare pentru celălalt.
- Exersați ascultarea în ture scurte. Un copil descrie preferința unui personaj; celălalt spune „Am înțeles că … Este corect?”. Vorbitorul poate corecta.
Materiale și fișa de lucru
Fișele participanților · I–IV
Fișa acestei lecții, cu exerciții și întrebare de ieșire.
Ghidul formatorului · I–IV
Ghid: paginile 9–10; pregătire, desfășurare, evaluare și transfer.
Emoțiile — carte de referință
Pagina PDF 36: perspective diferite; întrebăm, nu ghicim emoția.
Ghidul formatorului · 40 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 4 și cartonașele de rol scrise pe ea. Nu selecta roluri după timiditatea reală a elevilor. Toate perechile sunt voluntare; adultul poate citi ambele roluri.
Desfășurare
- 5 min. Citește povestea excursiei. Explică faptul că bucuria Inei și nesiguranța lui Paul pot coexista fără ca unul să greșească.
- 8 min. Modelează întrebarea „Ce ai vrea să știi?” și răspunsul „Am înțeles că vrei să afli programul. Este corect?”.
- 14 min. Copiii aleg scena spectacolului, mutării în bancă sau jocului și construiesc două perspective. Folosesc rolurile de pe fișă și o întrebare pentru fiecare.
- 8 min. În ture scurte, ascultătorul reformulează; vorbitorul poate corecta sau spune pas. Adultul modelează acceptarea corectării, fără a ghici din expresia feței.
- 5 min. Verifică o întrebare deschisă și o reformulare. Prezintă transferul numai cu acordul interlocutorului sau pe personaje.
Adaptare și participare
I–II: adultul citește rolurile; un desen sau o propoziție ajunge. III–IV: copilul corectează reformularea. Observatorul caută o întrebare respectuoasă în două exemple.
Nu numi un copil „lipsit de empatie” și nu solicita împărtășirea unei experiențe sensibile.
Întrebări de reflecție
Ce informație ar putea ajuta personajul nesigur? Cum arătăm că am ascultat fără să promitem că totul va fi perfect? Ce facem dacă nu vrea să vorbească?
Repere pentru răspunsuri
La spectacol, un personaj poate fi încântat să cânte, altul poate dori să afle unde stă adultul. La mutare, unul se bucură de loc, altul pierde un reper. Nu sunt emoții obligatorii. O reformulare corectabilă este mai potrivită decât „știu exact ce simți”. Refuzul de a vorbi este respectat; ajutorul poate fi oferit fără interogare.
Evaluare formativă
- Propune două perspective distincte.
- Întreabă fără a impune propria emoție.
- Reformulează și acceptă o corectare sau un refuz.
La „trebuie să fii fericit”, cere o întrebare despre informația de care are nevoie personajul. Reia replica cu „Ai vrea să…?”.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
Ina așteaptă excursia cu bucurie. Paul ar vrea să știe programul și unde se află adulții. Alege apoi o scenă nouă: spectacol / loc nou în bancă / joc de echipă.
- Pentru scena aleasă, scrie sau desenează două perspective posibile.
- Ce întrebare i-ai adresa fiecărui personaj?
- Completează ascultarea: „Am înțeles că… Este corect?”. Ce faci dacă răspunsul este „nu” sau „nu vreau să spun”?
Întrebare de ieșire
Trebuie să simțim la fel ca să ne putem asculta? Explică printr-un exemplu.
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 2 minute, întreabă o persoană dispusă să răspundă despre preferința pentru un joc. Repetă ce ai înțeles și las-o să corecteze. Alternativ, folosește personajele.
05Pauza dintre emoție și acțiune
Ce explorăm
Când emoția este puternică, uneori vrem să reacționăm imediat. Pauza este un spațiu mic în care putem opri o acțiune care rănește și putem cere sprijin. Nu ni se cere să nu mai simțim. Un adult poate ajuta prin voce calmă, timp și opțiuni simple. Dacă există un pericol, primul pas este îndepărtarea în siguranță și ajutorul adultului, nu executarea perfectă a unui exercițiu.
Obiectiv
Demonstrează o pauză și alege o acțiune sigură într-un scenariu de frustrare.
Situație de explorat
În timpul construcției, turnul lui Radu cade după ce un coleg atinge masa. Radu strânge o piesă în mână și vrea să o arunce. Își amintește semnul de pauză. Pune piesa jos și spune: „Sunt foarte supărat. Am nevoie de un minut.” Adultul îi oferă un loc apropiat, liniștit și vizibil. După pauză, Radu încă este dezamăgit, dar poate explica ce s-a întâmplat și cere ajutor pentru reconstrucție.
Activitate practică
- Exersați secvența: opresc mâinile sau obiectul, fac loc în siguranță, spun ce am nevoie, chem un adult. Jucați scene fictive: pierd la joc, aștept un material, mi se schimbă planul.
- Sortați acțiuni: arunc un creion, cer pauză, jignesc, pun obiectul jos, chem ajutor. Alegeți alternative realizabile, fără a clasifica emoțiile ca rele.
Materiale și fișa de lucru
Fișele participanților · I–IV
Fișa acestei lecții, cu exerciții și întrebare de ieșire.
Ghidul formatorului · I–IV
Ghid: paginile 11–12; pregătire, desfășurare, evaluare și transfer.
Atelierul Detectivii de Emoții · diapozitivul 4
Distingeți emoția de acțiune; căutați o reacție care nu rănește.
Ghidul formatorului · 38 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 5 și o piesă moale ținută doar de adult. Nu simula aruncarea obiectelor. Stabilește locul apropiat, vizibil și supravegheat pentru pauză.
Desfășurare
- 5 min. Citește povestea turnului. Separă furia lui Radu de aruncarea piesei. Anunță că nimeni nu va juca o scenă agresivă.
- 8 min. Demonstrează lent: pui obiectul jos, faci loc, spui o nevoie, ceri sprijin. Pauza poate exista și când emoția nu a scăzut.
- 12 min. Copiii sortează acțiunile de pe fișă. În perechi voluntare sau cu adultul construiesc un plan pentru pierderea la joc, așteptare ori schimbarea planului.
- 8 min. Citește schimbarea: Radu nu poate încă povesti. Oferiți un răspuns prin indicare sau observare și mențineți accesul la adult.
- 5 min. Verifică un pas sigur și cererea de sprijin. Încheie cu exersarea la rece, nu cu provocarea frustrării.
Adaptare și participare
I–II: patru desene sau cuvinte dictat. III–IV: explică de ce pauza nu este pedeapsă. Observatorul urmărește adultul, fără a reproduce mișcarea.
Nu crea intenționat pierderea unui joc sau stricarea unei construcții pentru a obține o reacție.
Întrebări de reflecție
Ce oprim: emoția sau acțiunea care rănește? Poate Radu primi ajutor fără să fie calm? Cine verifică dacă pauza este sigură?
Repere pentru răspunsuri
Aruncarea și jignirea pot răni; punerea obiectului jos, pauza supravegheată și ajutorul sunt alternative. Un adult rămâne responsabil de siguranță. Copilul nu este trimis singur să se calmeze și nu trebuie să demonstreze o tehnică perfectă. Reconstruirea turnului este posibilă ulterior, nu o obligație imediată.
Evaluare formativă
- Distinge emoția de acțiune.
- Demonstrează sau descrie oprirea sigură a obiectului.
- Include un adult și o alternativă dacă vorbitul este dificil.
La „să nu se mai supere”, întreabă ce pot face mâinile și ce ajutor poate primi. Modelează un pas și oferă reluare prin indicare.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
Turnul lui Radu cade. Vrea să arunce o piesă, dar poate pune piesa jos și cere ajutor. Emoția poate rămâne puternică.
- Sortează acțiunile: arunc un creion; cer pauză; jignesc; pun obiectul jos; chem ajutor.
- Desenează sau scrie patru pași siguri pentru personaj când pierde la joc ori așteaptă un material.
- Radu nu poate vorbi încă. Cum primește sprijin și unde rămâne în siguranță?
Întrebare de ieșire
Ajutorul depinde de dispariția furiei? Arată un pas sigur.
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 2 minute liniștite, exersează punerea unui obiect propriu pe masă și o cerere de pauză. Nu aștepta un pericol pentru exercițiu.
06Îmi construiesc trusa de liniștire
Ce explorăm
O strategie ne poate ajuta să ne recăpătăm spațiul de alegere. Nu funcționează la fel pentru toți și nu trebuie să șteargă emoția. Putem privi în jur și numi trei obiecte, putem face o mișcare ușoară, desena sau vorbi cu un adult. Cine dorește poate încerca două-trei respirații lente și confortabile, fără ținerea aerului. Ne oprim dacă apare disconfort și alegem altceva.
Obiectiv
Încearcă voluntar două strategii și identifică una potrivită pentru o situație obișnuită.
Situație de explorat
Bianca aude că toată lumea trebuie să respire ca să se liniștească. Ea încearcă, dar îi este mai comod să deseneze linii și să stea aproape de un adult. La atelier descoperă că poate alege. Prietenului ei îi place să privească trei obiecte din cameră, iar altui copil să se întindă ușor. Bianca își desenează trusa: un creion, un loc pentru pauză și un adult de încredere. Trusa este o listă de opțiuni, nu un test pe care trebuie să îl treacă.
Activitate practică
- Patru stații, la alegere: observ trei obiecte; desenez; fac mișcare ușoară pe loc; cer sprijin. Adultul poate modela separat respirația confortabilă, opțională. Copiii pot observa doar.
- Fiecare construiește o trusă pe hârtie cu două opțiuni și o persoană de sprijin. În perechi, alege o strategie pentru un personaj înainte de o prezentare.
Materiale și fișa de lucru
Fișele participanților · I–IV
Fișa acestei lecții, cu exerciții și întrebare de ieșire.
Ghidul formatorului · I–IV
Ghid: paginile 13–14; pregătire, desfășurare, evaluare și transfer.
Atelierul Detectivii de Emoții · diapozitivul 7
Desenul, mișcarea și respirația confortabilă sunt opțiuni voluntare; se poate alege altă strategie.
Ghidul formatorului · 40 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 6, creioane, foi și patru locuri accesibile: observare, desen, mișcare confortabilă, sprijin. Nu sunt necesare obiecte speciale. Participarea este posibilă din scaun, fără închiderea ochilor.
Desfășurare
- 5 min. Citește povestea Biancăi. Spune că strategia este o opțiune, nu obligație și nu promisiune de dispariție a emoției.
- 7 min. Prezintă stațiile: numesc trei obiecte, trasez linii, aleg o mișcare mică confortabilă, cer sprijin. Demonstrează fără a impune respirația.
- 16 min. Copiii aleg două stații sau observă. Acordă câteva minute fiecăreia și timp de trecere; este permisă oprirea la disconfort. Notează alegerea, nu un scor de calm.
- 8 min. Construiți pe fișă trusa unui personaj înainte de prezentare. Comparați două opțiuni și alternativa dacă prima nu ajută.
- 4 min. Verifică dacă planul include alegerea liberă și sprijinul. Prezintă transferul fără achiziții ori probe de rezistență.
Adaptare și participare
I–II: desenează două obiecte care amintesc strategiile. III–IV: adaugă momentul în care cere sprijin. Observatorul descrie ce vede la stații fără probă corporală.
Nu folosi exerciții de respirație cu numărătoare obligatorie, concursuri, ochii închiși sau ținerea aerului.
Întrebări de reflecție
Poate aceeași strategie să ajute diferit? Ce facem dacă apare disconfort? Trusa înlocuiește adultul într-o situație nesigură?
Repere pentru răspunsuri
Desenul, observarea mediului, o mișcare confortabilă sau cererea de sprijin sunt opțiuni. Nu există un câștigător și nu se măsoară calmul. Dacă formatorul modelează respirația, aceasta rămâne confortabilă, fără reținere și fără participare impusă. La disconfort se oprește și se alege altceva; la pericol se caută protecție.
Evaluare formativă
- Alege sau observă două opțiuni fără presiune.
- Justifică o alegere pentru personaj.
- Include alternativa și adultul de sprijin.
La „toți trebuie să respire”, cere două alte opțiuni din stații. Modelează că un refuz este acceptat, nu penalizat.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
Bianca preferă desenul; altui copil îi place să observe trei obiecte. Pentru un personaj înainte de prezentare, alege două opțiuni: observare / desen / mișcare confortabilă / sprijin.
- Desenează două lucruri care amintesc opțiunile alese. Poți doar observa stațiile.
- Pentru ce situație alegi prima opțiune? Dacă nu ajută, ce poate încerca personajul?
- Ce adult poate ajuta și cum îl solicită? Folosește roluri, nu nume personale.
Întrebare de ieșire
Dacă o strategie produce disconfort, trebuie continuată ca să funcționeze?
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 3 minute, pregătește pe hârtie două opțiuni pentru un personaj. Opțional, încearcă una într-un moment obișnuit și oprește la disconfort.
07Spun ce simt și ce am nevoie
Ce explorăm
Putem descrie ce s-a întâmplat, ce simțim și ce am dori: „Când îmi iei creionul fără să întrebi, mă supăr. Te rog să îmi ceri voie.” Cererea este concretă și nu atacă persoana. Celălalt poate răspunde, iar adultul poate ajuta dacă nu se găsește o soluție. Nu trebuie să formulăm perfect ca să merităm sprijin. În situații periculoase spunem direct „Stop” și chemăm ajutor.
Obiectiv
Formulează un mesaj despre emoție și o cerere concretă, respectând limita celuilalt.
Situație de explorat
La desen, Teo îi ia Anei carioca fără să întrebe. Ana spune: „Tu strici tot!” Teo se apără și discuția se încinge. Cu ajutor, Ana încearcă altfel: „Desenam cu acea cariocă și m-am supărat. Te rog să mi-o dai și să mă întrebi data viitoare.” Teo o înapoiază și cere să o folosească după ea. Ana nu a trebuit să pretindă că nu este supărată. Cei doi au discutat despre o acțiune și o cerere.
Activitate practică
- În perechi, completați pentru personaje: cineva vorbește peste mine; îmi este greu să încep sarcina; un joc este prea zgomotos. Adultul verifică dacă cererea este concretă și posibilă.
- Joc de rol în trei: vorbitor, ascultător, observator. Ascultătorul repetă ce a înțeles și poate propune o alternativă. Observatorul apreciază o formulare respectuoasă.
Materiale și fișa de lucru
Fișele participanților · I–IV
Fișa acestei lecții, cu exerciții și întrebare de ieșire.
Ghidul formatorului · I–IV
Ghid: paginile 15–16; pregătire, desfășurare, evaluare și transfer.
Atelierul Detectivii de Emoții · diapozitivul 8
Exersați dialogul cu personaje fictive.
Emoțiile — carte de referință
Pagina PDF 37: reper de conversație, fără promisiuni de rezultate.
Ghidul formatorului · 40 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 7 și o cariocă demonstrativă. Nu lua obiectul unui copil pentru a simula conflictul. Scrie începuturile „Când… mă simt… te rog…”.
Desfășurare
- 5 min. Citește povestea Anei și a cariocii. Arată că problema este acțiunea, nu eticheta pusă persoanei.
- 8 min. Modelează descrierea faptului, emoția posibilă și cererea concretă. Ajutorul rămâne disponibil și dacă propoziția nu este calmă sau completă.
- 15 min. Pe fișă, copiii aleg o scenă: întrerupere, sarcină greu de început, joc zgomotos. Construiesc o cerere prin cuvinte sau dictare.
- 8 min. În trio voluntar, vorbitorul citește, ascultătorul reformulează și poate propune o alternativă; observatorul urmărește claritatea. Adultul poate citi toate rolurile.
- 4 min. Folosește ieșirea și cere un plan când cererea este refuzată. Prezintă transferul pentru o cerere mică și sigură.
Adaptare și participare
I–II: un mesaj scurt cu ajutorul adultului. III–IV: adaugă răspunsul ascultătorului. Observatorul poate indica cererea clară, fără expunere orală.
Nu forța copilul să vorbească cu persoana care îl sperie. În pericol, limita și ajutorul au prioritate.
Întrebări de reflecție
Ce poate face concret celălalt? Cum auzim o alternativă? Ce facem când cererea nu primește răspuns?
Repere pentru răspunsuri
„Te rog să mă lași să termin propoziția” este concret. „Fii mai bun” nu arată acțiunea. Pentru sarcină: „Îmi arăți primul pas?”. Pentru zgomot: „Putem vorbi mai încet sau pot lucra în locul supravegheat?”. Cererea nu garantează cooperare; adultul poate ajuta și fără o formulare perfectă.
Evaluare formativă
- Descrie un fapt fără atac personal.
- Formulează o cerere posibilă.
- Ascultă o alternativă și păstrează calea de sprijin.
La „nu mai fi rău”, cere o acțiune observabilă. Oferă două începuturi și lasă copilul să aleagă sau să dicteze.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
Ana desenează; Teo îi ia carioca fără să întrebe. Ana poate descrie acțiunea și cere înapoi obiectul, fără să pretindă că nu este supărată.
- Scrie sau dictează mesajul Anei: ce s-a întâmplat, emoție posibilă, cerere.
- Alege: cineva întrerupe / sarcina este greu de început / jocul este zgomotos. Construiește o cerere concretă.
- Ascultătorul propune altă variantă. Cum verifici ce ai înțeles și când ceri ajutor?
Întrebare de ieșire
Dacă nu găsești cuvintele perfecte, poți primi sprijin?
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 2 minute, formulează o cerere pentru un obiect comun sau pentru explicația unei sarcini. Poți exersa numai cu personajul, fără obligația folosirii acasă.
08Cer ajutor și îi ascult pe ceilalți
Ce explorăm
Putem cere ajutor când emoția este prea mare, nu știm ce să facem sau cineva ne rănește. Un adult de sprijin ne ascultă și ia în serios siguranța noastră. Poate fi un părinte/tutore, un cadru didactic sau un consilier. Dacă primul nu poate ori nu răspunde adecvat, încercăm un alt adult. Prietenii pot susține, dar nu trebuie să țină singuri secrete despre pericol.
Obiectiv
Identifică două roluri de adulți de sprijin și exersează o cerere de ajutor pentru o situație fictivă.
Situație de explorat
Sonia se simte copleșită după o ceartă și vrea să vorbească cu învățătoarea. Aceasta ajută alt copil și nu o aude. Sonia crede că nu mai are voie să ceară ajutor. Prietena ei îi amintește că poate reveni sau poate merge la un alt adult cunoscut din școală. Sonia spune: „Am nevoie să vorbesc cu un adult. Nu mă simt în siguranță cu ce se întâmplă.” Adultul o ascultă într-un loc potrivit și verifică ce sprijin este necesar.
Activitate practică
- Fiecare completează privat o hartă cu două roluri de sprijin de acasă/școală. Adultul oferă opțiuni dacă nu poate numi pe cineva. Nu obligați la citirea numelor.
- În perechi sau cu facilitatorul, exersați: spun că am nevoie de ajutor; descriu pe scurt; cer să fiu ascultat. Exersați și rolul prietenului: „Merg cu tine la adult”.
Materiale și fișa de lucru
Fișele participanților · I–IV
Fișa acestei lecții, cu exerciții și întrebare de ieșire.
Ghidul formatorului · I–IV
Ghid: paginile 17–18; pregătire, desfășurare, evaluare și transfer.
Atelierul Detectivii de Emoții · diapozitivul 8
Discutați o cerere de sprijin și o alternativă dacă primul adult nu este disponibil.
Ghidul formatorului · 38 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 8 și roluri de adulți: cadru didactic, părinte/tutore, consilier sau alt adult desemnat. Confirmă înainte cine este efectiv disponibil și traseul alternativ. Harta nu se expune pe panou.
Desfășurare
- 5 min. Citește povestea Soniei. Spune că lipsa unui răspuns imediat nu înseamnă că nu mai poate cere ajutor.
- 8 min. Modelează o cerere scurtă și o alternativă: „Am nevoie de un adult acum. Cine mă poate asculta?”. Nu solicita detalii personale pentru exercițiu.
- 12 min. Copiii completează privat harta prin roluri sau pentru Sonia. Adultul ajută dacă nu pot numi un rol; nu citește hărțile cu voce tare.
- 8 min. Exersați cu adultul sau în perechi voluntare cererea și replica prietenului „Merg cu tine”. Introdu indisponibilitatea primului adult și caută alternativa sigură.
- 5 min. Verifică două roluri și alternativa. Prezintă transferul ca orientare în cadrul supravegheat, nu căutare independentă.
Adaptare și participare
I–II: două desene cu roluri și cerere dictată. III–IV: adaugă alternativa când răspunsul este nepotrivit. Observatorul urmărește traseul Soniei, fără hartă personală.
Dacă apare o relatare reală, oprește expunerea în grup și folosește procedura de protecție din introducerea ghidului.
Întrebări de reflecție
Ce poate face Sonia când primul adult este ocupat? Ce poate face un prieten și ce rămâne responsabilitatea adultului?
Repere pentru răspunsuri
Sonia poate reveni dacă este sigur să aștepte sau poate cere altui adult cunoscut. Dacă există pericol, nu așteaptă o conversație perfectă: solicită sprijin imediat. Prietenul poate asculta și însoți, fără să promită un secret despre siguranță sau să rezolve singur. Nu solicităm adrese, telefoane ori nume pe fișa distribuită.
Evaluare formativă
- Identifică două roluri de sprijin pentru personaj.
- Formulează o cerere scurtă.
- Include alternativa și limita rolului de prieten.
La „nu mai cer dacă nu mă aude”, modelează un al doilea rol și cere o propoziție pentru el. Acceptă indicarea în locul vorbirii.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
Sonia vrea ajutor după o ceartă. Învățătoarea este ocupată și nu o aude. Prietena poate merge cu ea spre un alt adult cunoscut.
- Pentru Sonia, desenează două roluri de adulți de sprijin. Nu este necesar să scrii nume.
- Completează o cerere: „Am nevoie de…”. Ce spune dacă primul adult este ocupat?
- Ce poate spune prietena? Ce NU trebuie să rezolve singură?
Întrebare de ieșire
Trebuie să explici totul perfect ca să poți cere ajutor?
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 3 minute, verifică împreună cu formatorul unde poate fi găsit adultul desemnat și cine îl înlocuiește. Nu pleca singur să cauți pe cineva.
09Când greșesc sau nu îmi iese
Ce explorăm
O încercare nereușită poate aduce tristețe, furie sau rușine. Rezultatul nu spune totul despre cine suntem. Putem vedea ce depinde de noi, putem cere un exemplu, face o pauză sau repara un efect asupra celuilalt. Perseverența nu înseamnă să continuăm orice, oricât de greu ori nesigur ar fi. Uneori schimbăm strategia, cerem ajutor sau alegem un alt obiectiv.
Obiectiv
Alege un pas de revenire după o greșeală și diferențiază rezultatul unei încercări de valoarea personală.
Situație de explorat
Matei greșește un cuvânt când citește și spune: „Nu sunt bun la nimic.” Îi vine să închidă cartea. Adultul nu îi cere să zâmbească și nu îi spune că este cel mai bun. Îl ajută să descrie exact: „Acest cuvânt mi-a fost greu.” Matei alege să îl împartă în silabe și să citească doar propoziția următoare. Mai târziu, din grabă, îi rupe colegului o foaie. Spune ce a făcut, își cere scuze și oferă o foaie nouă. Greșeala poate fi și o ocazie de reparare.
Activitate practică
- Echipele primesc scene: desenul nu iese, un joc este pierdut, o lucrare este murdărită accidental. Aleg emoții posibile, ce depinde de personaj și un pas realizabil.
- Jucați „Încerc altfel”: adultul prezintă trei soluții pentru o sarcină de hârtie, fără întrecere. Copiii pot cere modelul sau pot schimba abordarea. Discutați ce a ajutat.
Materiale și fișa de lucru
Fișele participanților · I–IV
Fișa acestei lecții, cu exerciții și întrebare de ieșire.
Ghidul formatorului · I–IV
Ghid: paginile 19–20; pregătire, desfășurare, evaluare și transfer.
Ghidul formatorului · 40 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 9, o foaie pentru fiecare și modelul adultului: îndoaie foaia la jumătate și trasează o linie pe pliu. Nu cronometra copiii și nu compara produsele.
Desfășurare
- 5 min. Citește povestea lui Matei. Separă cuvântul dificil de concluzia „nu sunt bun la nimic”. Nu răspunde cu laude exagerate.
- 8 min. Arată trei căi pentru sarcina de hârtie: urmăresc modelul, cer să fie repetat un pas, aleg o variantă mai simplă. Este permis să observ.
- 14 min. Copiii încearcă voluntar sau descriu o opțiune. Pe fișă aleg și o scenă: desen nereușit, joc pierdut, lucrare murdărită accidental.
- 8 min. Discutați ce depinde de personaj și ce poate repara. La foaia ruptă, propune o acțiune cu acord, fără iertare obligatorie.
- 5 min. Evaluează un pas realizabil și o reformulare precisă. Prezintă transferul pe o sarcină mică, cu dreptul de oprire.
Adaptare și participare
I–II: demonstrează un singur pas de hârtie sau dictează. III–IV: justifică schimbarea strategiei. Observatorul descrie ce a ajutat adultul la demonstrație.
Nu evalua valoarea, motivația sau curajul copilului după produs și nu forța o scuză publică.
Întrebări de reflecție
Ce anume nu a mers? Ce pas poate fi schimbat? Când este mai potrivit ajutorul sau un alt obiectiv decât repetarea la nesfârșit?
Repere pentru răspunsuri
„Acest cuvânt este greu” descrie o încercare; nu judecă întreaga persoană. Se poate cere un model sau schimba strategia. La lucrarea murdărită se recunoaște efectul și se propune reparare cu acord. Un joc pierdut nu obligă la revanșă imediată. Renunțarea la o variantă nesigură nu este lipsă de valoare.
Evaluare formativă
- Descrie un rezultat fără etichetă globală.
- Alege un pas mic ori un ajutor concret.
- Distinge îmbunătățirea încercării de repararea unui efect asupra altuia.
La „trebuie să încerce până reușește”, întreabă dacă este sigur și ce ar putea schimba. Oferă alegerea între model, pauză și ajutor.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
Matei greșește un cuvânt și spune „nu sunt bun la nimic”. Mai târziu rupe accidental o foaie. Sunt două situații: o încercare dificilă și un efect de reparat.
- În loc de „nu sunt bun la nimic”, ce poate spune Matei despre cuvântul care i-a fost greu?
- Alege o scenă: desen / joc / lucrare murdărită. Ce nu a mers, ce poți încerca altfel și ce ajutor ceri?
- Pentru foaia ruptă, ce poate face Matei ca să repare, fără să ceară să fie iertat imediat?
Întrebare de ieșire
O încercare nereușită spune totul despre valoarea unui copil? Dă un pas posibil.
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 3 minute, alege o sarcină simplă pe hârtie și formulează „încerc altfel prin…”. Poți folosi numai un personaj; nu trebuie să povestești o greșeală reală.
10Misiunea detectivului de emoții
Ce explorăm
Trusa de emoții ne ajută să observăm o situație și să alegem un pas. Nu există un răspuns perfect pentru fiecare întâmplare. Putem avea nevoie de adult și după terminarea cursului. Folosim ceea ce știm fără să încercăm să controlăm emoțiile altora. A învăța înseamnă să revenim la strategii și să le adaptăm, nu să nu mai fim niciodată triști sau furioși.
Obiectiv
Integrează numirea emoției, verificarea unei presupuneri, alegerea unei acțiuni și cererea ajutorului într-un scenariu nou.
Situație de explorat
Clasa pregătește o mică expoziție. Înainte de deschidere, o parte din lucrarea Ilincăi se desprinde. Ea vede doi colegi râzând lângă ușă și gândește că râd de ea. Simte că vrea să plece. Nu știe încă dacă au observat ce s-a întâmplat. Un adult cunoscut se află la masa cu materiale. Ilinca poate alege o pauză, poate cere ajutor la lucrare și poate verifica mai târziu ce s-a întâmplat cu colegii. Povestea se oprește aici: copiii construiesc un final sigur.
Activitate practică
- Copiii construiesc un final prin desen, cartonașe ori dialog. Adultul observă individual: emoție, fapt/presupunere, strategie, cerere de sprijin. Notează și sprijinul oferit.
- Schimbați un detaliu: adultul nu este disponibil imediat sau colegul spune că nu râdea de ea. Copiii adaptează planul. Nu cereți reluarea în fața tuturor.
Materiale și fișa de lucru
Fișele participanților · I–IV
Fișa acestei lecții, cu exerciții și întrebare de ieșire.
Ghidul formatorului · I–IV
Ghid: paginile 21–22; pregătire, desfășurare, evaluare și transfer.
Ghidul formatorului · 45 minute orientative
Pregătire și materiale
Fișa 10 și cele patru repere: observ, verific, aleg, cer ajutor. Nu transforma misiunea în concurs. Pregătește variantele noi pentru a fi citite numai după primul plan.
Desfășurare
- 5 min. Prezintă misiunea Ilincăi din curriculum. Reamintește toate formele de participare și faptul că poate exista mai mult de un final sigur.
- 8 min. Modelează numai diferența dintre lucrarea desprinsă și presupunerea despre râs. Nu furniza întregul plan înaintea răspunsurilor.
- 15 min. Fiecare construiește finalul prin desen, cuvinte sau dictare pe fișă. Formatorul urmărește emoția posibilă, observația, acțiunea și ajutorul, consemnând sprijinul acordat.
- 12 min. Citește pe rând: adultul este ocupat; apoi colegii spun că râdeau de altceva. Copiii schimbă planul și explică ce rămâne valabil. Nu cerem prezentare publică.
- 5 min. Oferă feedback descriptiv și o reluare a unui singur pas dacă este necesar. Alegeți transferul mic; nu promiteți că emoțiile vor dispărea.
Adaptare și participare
I–II: patru desene sau răspunsuri dictate. III–IV: două versiuni ale finalului și un motiv al schimbării. Observatorul completează planul alături de adult.
Nu certifica o competență generală dintr-o singură fișă și nu considera lipsa răspunsului lipsă de empatie.
Întrebări de reflecție
Ce știe Ilinca și ce nu știe? Ce poate face înainte să afle motivul râsului? Ce se schimbă când primul adult este ocupat?
Repere pentru răspunsuri
Lucrarea s-a desprins și doi colegi râd; ținta râsului nu este cunoscută. Emoții posibile: tristețe, furie, rușine, teamă. Un plan poate include pauză supravegheată, ajutor la lucrare și verificare neutră ulterioară. Dacă adultul nu este disponibil, se folosește alternativa desemnată. Informația nouă poate schimba interpretarea, nu anulează automat emoția.
Evaluare formativă
- Numește o emoție posibilă și separă observația de presupunere.
- Alege o acțiune sigură și o cerere de ajutor.
- Revizuiește planul după informația nouă; sprijinul oferit este consemnat.
Dacă finalul cere răzbunare, revino la siguranță și oferă două alternative. Dacă lipsește verificarea, cere o întrebare neutră. Nu relua întregul curs ca pedeapsă.
Fișa participantului · variantă de citire pe ecran
La expoziție, lucrarea Ilincăi se desprinde. Doi colegi râd lângă ușă; nu știm de ce. Un adult cunoscut se află la masa cu materiale.
- Observ și verific: ce știe Ilinca, ce presupune și ce emoție ar putea simți?
- Aleg și cer ajutor: construiește un final sigur cu o acțiune și o cerere concretă.
- După ce formatorul citește informațiile noi, ce schimbi în final și de ce?
Întrebare de ieșire
Ce reper ai putea folosi într-o altă poveste și ce sprijin poate rămâne necesar?
Răspunsurile se pot scrie pe hârtie, desena sau dicta. Portalul nu colectează răspunsuri.
Exersează în viața de zi cu zi
În 3 minute, alege un reper din misiune și folosește-l într-o poveste nouă. Opțional, amintește-l într-o situație obișnuită sigură; nu este nevoie de raport personal.
DE LA IDEE LA EXPERIENȚĂ
Exemple de activități
Emoțiile au nume
În perechi, distribuiți trei scene: primesc o invitație; pierd un creion; aud un zgomot neașteptat. Copiii aleg emoții posibile și explică un indiciu. Acceptați alternative argumentate.
Corpul îmi dă indicii
Copiii lucrează pe un personaj fictiv: înainte de spectacol, după alergare, după o veste plăcută. Desenează indicii posibile și compară contextele. Nu interpretează desenele colegilor.
Situația, gândul și emoția
În echipe mici, analizați: un coleg râde în spatele meu; cineva nu mă alege primul în echipă; un adult vorbește scurt. Notați ce știm și două explicații posibile. Nu scuzați comportamente explicit agresive.